marți, 21 august 2012

Creasta Pietrei Craiului intr-o zi



Trebuie sa ai chef si stare ca sa scrii ceva despre o tura in Craiasa muntilor de la noi...si pentru ca nu sunt intr-o astfel de stare, o sa ma rezum la traseu si la abordarea sa.

Mai inainte insa, un flashback cu august 1994:
Rucsac de 30 Kg din care 10 de apa si traseul:
1) Cabana Gura Raului - Valea Crapaturii si pus cortul in sa;
2) Urcare din Saua Crapatrii pana la Refugiul Ascutit si cazarea la refugiu;
3) Parcurgerea crestei in continuare pana la Piscul Baciului (La Om) si camparea exact pe locul unde acum se afla refugiul din Saua Grindului;
4) Vf La Om - Saua Funduri si coborarea pe Valea Urzicii pana la fostul refugiu de lemn Spirlea.
Ca sa ma fac mai bine inteles si cateva fotografii (film Konica VX 100):

Dupa fix 18 ani, aproximativ acelasi traseu, chiar mai lung, in 14 ore...w e l c o m e   t o   f u t u r e:
Raid trail-ul este un concept infratit destul de mult cu trail running-ul. O tura de raid trail inseamna echipament minimal si usor, conditie fizica si...miscare aproape non stop. Astfel, se pot parcurge trasee alpine in timp scurt, fara pauzele de rigoare pe care le implica o tura de trekking cu rucsac de minim 60 l.
Dosita intr-un sertar, ideea de anul trecut de a face superba creasta a Pietrei Craiului intr-o zi am reusit sa o pun in practica pe 4 august impreuna cu Florin. Piatra Mica, geologic vorbind, apartine tot de Piatra Craiului astfel ca am inclus si acest mini Crai in traseu.
Intr-o astfel de tura risti insa sa pierzi din farmecul muntelui, concentrat fiind mai mult pe timp si distanta. Noi nu ne-am spetit, cu toate ca am mers sustinut. Am facut poze, am filmat si am facut cinci pauze mai mari (in Vf. Piatra Mica, Vf. Turnu, Vf. Ascutit, Saua Grind si saua Funduri). Timpul total de la pensiunea Casa Dode din Zarnesti unde ne-am cazat si retur a fost de 14h30'. Am alergat o singura portiune din Funduri pana in padure.

Am vrut sa sa luam cu noi doua evenimente dragi noua, purtand tricoul de anul trecut de la Maratonul Pietrei Craiului si sapca de la Eco Marathon de anul acesta. Ambele produse de Salomon.
Traseul nostru in format google map il puteti descarca de aici.

Am carat amandoi cate trei litri de apa atat in rezervoarele de hidratare cat si in doua bidoane. Am folosit compoturi Aptonia, batoane Aptonia si Isostar, alune, mere si amestecuri de la NutLine. Eu mi-am luat si plicuri de de cafe frappe :))

Am beneficiat de o vreme superba, usor cam cald totusi. La finalul zilei eram destul de prajiti.
Am spart traseul in cinci segmente:
1) Fantana lui Botorog - Vf Piatra Mica

2) Vf Piatra Mica - Vf Turnu
3) Vf Turnu - Refugiul Ascutit


4) Refugiul Ascutit - Vf La Om

5) Saua Grind - Saua Funduri
6) Saua Funduri - Fantana lui Botorog

Pe ultimul segment am lasat ceasul sa inregistreze de la Grind pana la sosirea de la Botorog. Am depistat un bug in softul ceasului: viteza maxima din software-ul Geonaute e mult mai mica decat viteza maxima reala masurata de ceas. I-am sesizat pe cei de la Kalenji si mi-au raspuns prompt ca studiaza problema.

A doua zi ne-am revenit cu o tura scurta: Zarnesti - Valea Crapaturii - Cabana Curmatura - Fantana lui Botorog - Zarnesti.
La final, pot spune ca am trait mai repede...

miercuri, 8 august 2012

Continuarea echiparii in Ponorul Nou


Cum saptamana trecuta lasasem ultimul put neechipat, a trebuit sa mai facem o tura cu acest scop in aceasta cavitate. De data asta am mers cu Razvan si Adina si am ales ziua de duminica, 29 iulie.
Am echipat eu pana unde ramasesem ca sa mearga mai repede treaba, avand deja fisa de echipare in cap. Apoi a trecut Razvan la "aparat".
Ultimul put, de 20 metri, ne-a inghitit 8 SPIT-uri insa mana curenta a iesit brici si te scoate din apa. Apa am zis ? Pai urmare a secetei, nici in Cerna nu mai era apa iar pe puturi asisderea. Atfel ca am ales traseul ideal al corzii pentru cazul in care te trezesti cu viitura-n cap.
La baza celor trei puturi echipate se despart mai multe galerii iar noi am urmat-o pe cea principala, adica cea pe care exista inca un firicel de apa. Cavitatea este lipsita de concretiuni fiind un colector autentic. Septe, lingurite, jgheaburi, rigole de siroire. Sportiva, tare. Ne-a placut mult. Ne-am oprit la un taras prin apa pentru ca nu avea nimeni chef sa se ude. Scopul fusese atins si vom reveni pentru continuarea explorarilor, existand cateva puncte total necunoscute.
Profitand de faptul ca Razvan avea frontala LedLampe IV montata pe casca, am facut si cateva poze pentru a compara atat dimensiunea reflectoarelor si a acumulatorilor cat si puterea acestei frontale cu Petzl Ultra Wide pe care o am in dotare de 9 luni. 
La prima vedere Petzl-ul este o idee mai puternic si difuzeaza lumina mai bine. De fapt, Ultra Wide (atentie, nu Ultra !) are cea mai buna imprastiere a fascicolului luminos din tot ce mi-a picat in mana (Scurion 1300, Scurion P7, Led Lampe IV, Petzl Duo 14 Led, Sten Light, BigLight) fiind punctul forte pentru care mi-am achizitionat-o. La polul opus, LedLampe IV are marele avantaj ca functioneaza cu baterii AA (sau acumulatori) ce se gasesc pe toate drumurile. Pretul este de asemenea cu 100 de euro mai mic decat in cazul Ultra Wide. Daca mai adaug si faptul ca un singur acumulator de 2 Ah de Ultra costa cat o frontala Duo 14 Led - inca cel mai folosit ecleraj speologic la ora actuala, treaba e clara. Merita !
Din punct de vedere estetic, elvetienii s-au zgarcit cu design-ul, LedLampe aratand oribil. Este o cutie de tabla cu doua gauri.
Mai difera temperatura de culoare a luminii: la Petzl as estima temperatura la 5600 *K - la fel ca la un blitz, in timp ce la Led Lampe lumina este in spectrul cald, undeva la 4000*K. Dar asta e doar o mentiune secundara, subiectiva, ce nu ar trebui sa fie un criteriu.
Un test excelent al diferitelor frontale speologice gasiti aici.

Cheile Oltetului si Pestera Ponorul Nou


Pe 21 iulie am mers cu prietenii mei de la FV Octav, Vica, Mihaita si Dragos sa continuam echiparea puturilor din Pestera Ponorul Nou de pe Cerna Oltetului. Mie mi se pusese pata sa vad si Cheile Oltetului si resurgenta activului din Polovragi.
Plecand cu noaptea in cap, am reusit sa facem ambele lucruri. Am inceput intai cu Cheile Oltetului...
Soc total ! Valea nu mai avea apa, Oltetul nu mai exista pur si simplu. Am coborat in albia altadata batuta de ape involburate. Seceta ce pune vara stapanire pe tara noastra an de an ne seaca sursele de apa. E pe bune si se intampla in timpul vietii noastre. Vad lucrul asta in fiecare an, in cavitati, unde apa scade constant. Si daca in pesteri scade, la suprafata scaderea se transforma in secare totala. Ca sa ma fac mai bine inteles: debitul raului Oltet la etiaj este de 10m3/s !!! Ca sa sece asa ceva e nevoie de o seceta serioasa.

Am parcurs uimit albia spre amonte cativa metri apoi ne-am angajat aval, spre zona cheilor ce ma interesa.
Iata si o fotografie din primavara lui 2004:

Peisajul mie personal mi s-a parut dezolant: pesti morti, altii ce isi traiau agonia intr-un ultim ochi de apa ramas pe vale, busteni carati de forta raului ramasi incremeniti, suspendati pe blocuri mari de calcar. Cu toate ca pentru speologi seceta reprezinta motive de bucurie pentru ca se deschid pasaje inundate, situatie nu e deloc fireasca la nivel local. Imi amintesc de ultima tura de explorare in Platoul carstic Liciovacea din Muntii Aninei, prin 2008, cand nu mai exista picior de locuitor in zona pentru ca secasera fantanile.

Singura apa ce apare este activul din Polovragi ce se varsa prin Pestera de la Resurgenta unde exista si o captare. Temperatura apei este foarte scazuta, simtind din plin efectul prin ciorapii de neopren grosi de 5mm. Foarte interesant si palpitant as putea spune este faptul ca si de pe partea dreaptea se varsa un afluent subteran. De retinut pentru viitor ! Daca nivelul Oltetului ar fi fost cel normal, nu am fi putut vedea toate locurile prin care apa subterana apare la suprafata.
Ca si peisaj, cheile sunt spectaculoase. Doar conducta de la captare precum si o bucata de parapet cazuta in apa de la drumul forestier tulbura peisajul carstic autentic.
La trei vai mai spre est, am continuat echiparea Ponorului Nou redeschis cu truda anul trecut in tabara intercluburi din iulie. Intrarea stramta nu imbie deloc. Dincolo de ea, se afla o retea formidabila de galerii si puturi. Ca sa ajungem insa pana acolo, e nevoie de o echipare ca la carte. Este ceea ce facem in momentul de fata.
Ne-am intors acasa tarziu, pe la 2:30 cu doua ture intr-una.
Filmuletul: