marți, 28 mai 2013

Fuga de dimineata



De nervi ca nu m-am trezit la 5, ci la 6, am dat patru ture de lac in Tineretului:))

miercuri, 15 mai 2013

In cros la EcoMarathon 2013

EcoMarathon-ul reprezinta o reintoarcere la viata, la radacini, la natura.

O gasca de prieteni, amici si colegi, o gasca de 1000 de participanti, o dimineata de vis, peisaje de basm...altceva nu pot spune despre atmosfera de primavara din Moieciu de Sus.
Am pornit in cea de-a IV-a editie a EcoMarathon-ului dupa o noapte de cosmar datorata unei dureri de dinti. Fara pic de somn si usor sedat de ketonal si algocalmin, m-am asezat in mijlocul masei de colegi de la start. Peste tot in jur, cunoscuti. O bucurie. Undele joase din boxele de la start ne ridica tensiunea si parca nu mai puteam astepta eliberarea, descatusarea energiei si pofta de alergare. Am trait fiecare metru din cei 14 Km ai traseului de cros insotit de Roxana ce ma depasea la fiecare urcare pentru a o reintalni pe plat sau pe coborare. Cheful pe care ti-l da acest prim mare eveniment de alergare din an este fantastic. Iti doresti sa participi iar si iar si sa ai mereu parte de feelingul din timpul competitiei. Nu este numai startul unei curse, este un start al unui intreg sezon, al unui nou an. Si e bine sa il incepi cu dreptul, zambind, simtindu-te bine, detasat. Chiar daca am scos cu 54 de secunde mai slab decat anul trecut, stiu ca am fost mai bun, dupa cum m-am simtit la final. Cel mai probabil la urmatoarea editie voi savura toate cele trei bucle. Roxana a venit la doar 6 secunde dupa mine.

Duminica, am dat o tura scurta de relaxare in care am avut chef sa fac si cateva fotografii:




Si o panorama:

luni, 13 mai 2013

Un nou sezon de alergare

Pauza mare de miscare alerta. De la MPC nu am mai facut nimic vizavi de alergare. Doua saptamani la rand mi-am propus sa ies dimineata in Tineretului sa ma dezmortesc si nu mi-a iesit. Cum la Eco Marathon ma inscrisesem de mult, trebuia macar sa dau o tura de lac sa vad cum ma simt inainte de cros.
Pana la urma, miercuri dimineata datorita si Roxanei, reusesc sa ma urnesc. Am dat doua ture de lac. In primul kilometru am simtit o durere sub genunchi si in cvadricepsul drept. Ca atunci cand faci asta prima oara. Dupa ce am trecut de moment, se pare ca si picioarele au memorie: durerea a trecut si m-am simtit bine.