marți, 2 august 2016

Prin Muntii Trascaului


"Clar aici trebuie o tura de suprafata anul asta. E prea frumos locul. Se va intampla in curand." asta mi-am propus de cand am revazut acest mini-Crai in timp ce mergeam la Maratonul Apuseni [articolul aici].
Asa ca, zis si facut: intre 7 si 10 iulie se intampla "minunea". Participanti Roxana si Sebi. Din pacate Florentina nu a mai putut veni.
Initial rezervasem campare in campingul "Floare de Colt" caci era full de multa vreme. Cu o seara inaintea plecarii sunand sa confirm rezervarea de cort, aflu ca sunt doua casute libere in camping astfel ca le iau instant.
Drumul a fost placut dar usor obositor caci autostrada avem pe hartii si suntem fortati de imprejurari sa vizitam toate satele posibile pana la destinatii. Dupa 8 ore de sofat, intram in campingul ce ne va fi gazda pentru trei nopti. Am fost primiti cum trebuie si ni s-a facut un mic tur al facilitatilor: sala de mese, toalete, dusuri si locul de fumat.
Locul in sine este o bijuterie cu nimic mai prejos ca locurile similare din Austria. Mult mobilier de gradina aranjat cu bun gust ce nu deranjeaza. Casutele nu sunt inghesuite si intre ele au mult spatiu verde. Aleile nu sunt din beton, ci din piatra de rau. Acestea par a fi crescut natural intre gazon. Flori, curatenie si liniste....
Am mers si am mancat la singurul local din Rimetea. Civilizat si bun. Era o lipsa de clienti datorita faptului ca era joi. Cu atat mai bine pentru noi caci nu ne-a deranjat nimeni. Seara am adormit bustean la 22:00 cum rar mi se intampla. Aerul, combinat cu oboseala de pe drum.
Traseul propus de mine cuprindea ceea ce tot vazusem la orizont cand mergeam spre Maratonul Apuseni: Coltii Trascaului si Piatra Secuiului. Dupa coborare, am zis sa mai dam o tura si la Cetatea Trascaului din satul Coltesti. Inainte de a merge in tura am achizitionat harta muntilor editata sub colectia "Muntii Nostri" Asa imi place, sa vad si sa bag la cap pe unde merg. Asta daca nu e explorare in premiera, ceea ce la suprafata pamantului nostru nu mai este posibil caci au explorat inaintasii.
Dupa micul dejun servit la ora 8:00, am ambalat cate ceva d-ale gurii si ceva haine in doi rucsaci si am pornit spre intrarea in traseul "triunghi albastru" ce nu exista decat pe harta luata de noi. Intrarea in traseu este foarte bine descrisa si nu am ratat-o caci reperul e reprezentat de o borna kilometrica. Am urmat apoi un drum de care ce urca lin pana in "Fanatu Mare". Pana aici nu exista nici un marcaj. Descrierea traseului s-a dovedit excelenta si pe ea ne-am bazat.
Ca sa fac si o paranteza: hartile turistice din .ro, indiferent de cine sunt editate au un mare handicap - scara foarte mica. Practic, sunt generice caci nu poti urmari clar o curba de nivel la o scara 1:55 000. Am vazut o singura harta 1:25 000: cea cu zona inalta a Muntilor Ceahlau. Ma intreb ce o fi. Aspect legal sau ergonomie (sa nu iasa cearceaf). In tarile cu turism montan de traditie, poti achizitiona toate masivele muntoase la scara 1:25 000. O fi spatiul mioritic mai secret... .
Din "Fanatu Mare", drumul urmareste coama dealului si intra in padure. Aici gasim si primele marcaje, aproape sterse. Inaintam pana la un punct de belvedere unde luam o scurta pauza caci dam de semnal gsm :). Continuam prin padure si devine evident faptul ca traseul nu e folosit caci sunt locuri in care trebuie sa intuiesti poteca. O boschetareala autentica precum in turele speo cand cauti cavitati uitate de timp dupa descrieri vechi de 30 de ani. Noroc ca avem experienta iar descrierea din harta este buna. Ajungem pe o mica creasta golasa de unde putem savura ceea ce este in jur.

Reintram in padure pentru a traversa un ultim valcel inaintea coamei ce se 'nalta in spatele coltilor Trascaului. Dupa traversarea firului valcelului, intersectam traseul banda rosie ce vine din Rimetea si continua spre creasta. De aici traseele sunt comune, iar marcajul e in regula, semn ca traseul banda rosie este cel de baza. Nu stiu de ce s-a renuntat la triunghi albastru caci este traseul ce parcurge complet creasta, banda rosie fiind o scurtatura ce evita inceputul crestei nordice. Din ce am vazut, explicatia ar fi ca nu sunt multi ce se incumeta la traseele lungi. Prefera strict poza din varful coltilor sau din Piatra Secuilor la care poti ajunge instant pe traseul direct din centrul satului Rimetea.
Soarele dogorea insa exista o patura de nori ce il mai filtra. Probabil cei mai fotogenici nori posibili intr-o banala zi de iulie, la amiaza, cand in mod normal ai cea mai proasta lumina de fotografiat. A fost exact invers, perfect.
Ajunsi in creasta, zarim si primii turisti veniti pe traseul clasic al zonei ce urca direct din Rimetea in saua ce desparte Coltii Trascaului de Piatra Secuiului. Noi cotim usor dreapta pentru a urca deasupra coltilor de unde avem o vedere de vis. Printre fotografii, ne mai hidratam putin si mancam cate un baton. Nu stiu la ce sa ma mai uit. Un covor compus din parcele de terenuri arabile ingrijite aflate intre Rimetea si Coltesti te fac sa te crezi in avion, nu doar la 1200 metri altitudine. Zumzaitul din jur si coloritul viu intregesc tabloul unei zi memorabile de vara. Si norii....norii au fost cheia.
De aici continuam spre sud, trecand prin saua ce desparte cele doua repere ale zonei : Coltii Trascaului si Piatra Secuiului. Pe aici urca din rametea poteca cruce albastra, fara indoiala cel mai utilizat traseu.

(va urma)