miercuri, 7 septembrie 2016

Valea Morarului si Valea Cerbului



Omu are mai multi frati pe care i-a strans laolalta langa el, sa-l sprijine la nevoie. Dintre acestia, Moraru si Cerbu se aseamana si completeaza reciproc. Impart coltii intre ei si manusa. Sistoacele din Cerb continua prin rape in Morar. Iar daca pe Morar ai sa auzi ciutele, sa fi sigur ca in Valea Cerbului umbla zanele sa le mane... .

Vine Dragos pe la mine si ma intreaba daca vreau sa facem un traseu in Bucegi, la doua zile. Pai logic ca vreau dar am o gramada de lucruri pe cap saptamana asta si ii propun un traseu de o zi: urcam pe Valea Morarului si coboram pe Valea Cerbului.
Moraru nu il mai facusem din '99. Nici nu imi vine sa cred. Cineva trebuia sa inventeze timpul. Ei, lasa ca il fac sa stea in loc azi. Pentru o zi.
Ne suim in masina marti, pe 6 septembrie dis de dimineata si ii dam bataie la Gura Diham. Din "spiritul de mall" de aici mai ramasesera inca cateva corturi cu gratarele de rigoare. Oricum, la acea ora matinala difuzoarele nu rageau inca si aproape ca uitasem ca sunt la Gura Diham, pe Valea Cerbului.
Parcam langa cabana unde scarpin doua pisici, infulecam cate un sandwich, umplu cu apa rezevorul de doi litri, lipesc cu Loctite o desprindere de talpa la "maretele" ghete Salomon si plecam spre Poiana Izvoarelor. Nu vreau sa mai bajbai pe poteca directa spre vale si aleg varianta linistita, marcata.

Pana la "cabana roz" am facut sub o ora, mergand incet. De fapt pe tot traseul am mers lejer. Ajunsi aici, nici tipenie de om ! In mod normal la Poiana Izvoarelor e forfota. Ce bine e sa mergi in cursul saptamanii... .
Continuam spre Pichetul Rosu de unde facem stanga spre Poiana Costilei pe triunghi rosu. E cel mai scurt drum spre Morar pe marcate.
Intrarea pe vale nu mai reprezinta o problema caci e marcata cu vopsea rosie. Exista o poteca clara iar acum erau si sageti galbene.


Valea Morarului are un farmec aparte. E un Cerbului mai mic dar parca mai spectaculos. Canionul dintre circurile glaciare este fantastic iar amfiteatrul din circul 2 te lasa mut. Stai si te intrebi, sau poate nu, functie de persoana.

Am mers direct pe firul vaii in prima portiune, apoi am ales poteca ce ocoleste canioanele din firul vaii. Nu ai cum sa nu casti gura la ce este in jur. Coltii Morarului par mai fiorosi din partea asta.

Zmeura, floricelele si conglomeratul picat de-a valma intregesc feeria abordarii Vaii Morarului. Ne oprim des sa holbam ochii.  "Uite Timbalul si spinarea Balaurului".
Poposim in "amfiteatru" sa mai rontaim un sandwich. Vorbesc un pic cu norii ce nu ne lasa sa vedem urmatoarea caldare glaciara.

Si pentru ca le-am vorbit frumos norisorilor, ceata se risipeste. E ziua fara timp.
 Circul glaciar de sub Varful Omu "se apara" printr-o saritoare ce ocoleste de fapt firul vaii devenit din nou canion. De data asta stramt. Dupa acest ultim obstacol alegi pe unde vrei sa ajungi la omu' din zare sa te odihnesti putin. Cel mai scurt drum e direct pe fetele ierboase ce te scot in creasta Morarului.

La cabana, luam un ceai si o cafea. Ma rog, eu iau un ceai. Dragos ia cativa litri de ceai caci a terminat apa. Eu mai aveam cel putin un litru. Patru baieti echipati pana in dinti ma intreaba care e varful Omu uitandu-se spre Obarsia Ialomitei. Procesez incet intrebarea:
- Huh ?
- Varful Omu care e de fapt ?
- Cel langa care sta cabana, cel din zare e Bucura Dumbrava.
- Multumesc.

Dam un tur de orizont al vailor si ma opresc din nou in dreptul fundatiei ce troneaza pe creasta Morarului. Mah, e asa greu sa o ingropi macar ? Arata oribil !

Dupa cateva zeci de minute de savurat fratii mai mari ai Morarului, coboram pe Cerb. Intalnim turma de oi ce urca sa bea un ceai la Omu. Trecem printre ele si continuam pe serpentinele trademark caldarea glaciara superioara a Vaii Cerbului.

Si spectacolul incepe: uite Costila - nu e Costila, apreciaza Cerdacul cat il vezi. Norii mangaie iarba razant. Oitele behaie. Varful Gavanul danseaza in contre jour cu lumina generata de patura de nori. Muntele Obarsia asista impasibil la spectacolul din fata lui. Sunt aievea si exista, trebuie doar sa nu te mai gandesti la nimic si vei vedea ce pot face zanele din Valea Cerbului. Opreste-te si nu te mai gandi cate ore ai facut, cat mai ai de mers, ce probleme ai de rezolvat la birou, daca o superi sau il superi. Esti aici si restul nu mai conteaza. Esti un norocos ca asisti la asa ceva. Existi !
Dupa coborarea completa a Vaii Cerbului, ajungem in Poiana Costilei unde mai aruncam o ultima privire in spate.

Apoi, coboram spre Gura Diham initial pe banda galbena apoi prin padure pe o poteca ce merge direct la cabana. Vraja s-a terminat. Lautarul urla din curtea cabanei ceva despre bani si viata. Il zoresc pe Dragos caci vreau sa raman cu ce am trait in mine. Plecam si facem o escala la cofetaria din Busteni. "Ecler vienez" si "prajitura Monta Blanc" completeaza perfect o cafea buna. Apoi, inapoi in betoane.