Retezat Skyrace 2015

Ploua. Anuntau ploaie dar parca ploua cam tare... Sunt treaz de la 5:30 si toarna bine afara. Imi pregatesc in tihna echipamentul. Clar o sa fie frig pe sus. Geaca Ultralight de 98 de grame e prima in lista. Manecute, manusi, buff-ul din pachetul Maratonului Apuseni din 2014, jambierele de compresie.
La 8:30 sunt cu Florentina in parcarea amenajata de organizatori inaintea forestierului ce duce la cabana Cheile Butii. Ma uit in jur si imi dau seama ca aceasta nebunie se va tine indiferent de ce parere au stropii de ploaie. Pornim spre start ocolind baltile. Realizez ca nu are nici un rost caci oricum ma ud instantaneu. Incaltarile mele ultralight au plasa pentru respirabilitate...adica intra apa in ele ca in sandale. Partea buna e ca nu ramane acolo, e evacuata pe unde a intrat.

Pornim intr-un cor de energie. A inceput. Asteptarea a luat sfarsit, iar sfarsitul asteptarii se aprope si el de final. Pleosc, pleosc rasuna pasii tuturor pe forestier. Dau direct intr-o balta, astfel ca nu mai ocolesc nimic. Reusesc sa-mi calibrez suflul repede. Din cauza ca nu am pornit cu muzica in urechi. Am stat si am ascultat respiratia. Trecem podul peste Jiu si incepe lupta cu panta. La punctul de hidratare de la Schitul Plesa nu ma opresc. De anul acesta e limita drastica de timp pana la golul alpin, de o ora jumatate. Bag bete. Ce bine ca anul asta nu le-am uitat...Ajung in timp util la golul alpin si pot din nou sa alerg putin. Nu mult, caci vine urcarea pe Plesa si Piule. Intre impins la deal cu betele mai am ragaz de fuga. Din pacate norul obstructioneaza panorama ce in mod normal o ai de aici. Se mai casca cate o fereastra si te lasa sa vezi unde esti de fapt. Insa tocmai norul prin care alergam ne trasnspune intr-o scena dramatica. Totul in jur este alb-cenusiu iar tu trebuie sa te "tii" pe creasta, suspendat deasupra lumii. Doar muntele iti ofera asa ceva.
Ajung si la portiunea de coarda spre Saua Scorota unde stau un pic la coada. Se aluneca zdravan pe calcarul ud.

Trec si acest punct de hidratare fara oprire si incep patinajul artistic pe noroiul de pe sleaurile coborarii. Fiecare pe unde apuca. Unii prefera zapada. Anul acesta s-a schimbat un pic traseul si nu mai trece prin stana Buta ci pe la Refugiul Salvamont Buta. Aici e cheia. Pe langa masa intinsa cu de toate, faci o analiza atat a timpului cat si a starii fizice in care te afli. Daca esti ok, pleci mai departe spre Saua Plaiului Mic. Daca esti "pe baterii" alegi traseul "mic, forestierul ce te duce inapoi la Cheile Butii.

Plec mai departe pe traseul lung si vad colegii din fata rasfirati pe urcarea spre Saua Plaiului Mic. Urcarea asta ma surprinde placut in sensul ca trece mai repede decat intuiam. In sa, doi voluntari zgribuliti imi indica directia. Gata cu alergarea ca nu stiu cat am pana pe varf, iar varful nu se vede. Incepe vajul dar si peisajul Retezatului Calcaros ce ma trimite direct in Alpi cu gandurile. In creasta nu se mai vede absolut nimic si ca show-ul sa fie complet primesc si niste stropi marunti inghetati. Imi trag buff-ul pe urechi si peste el imi pun sapca.. Din ceata deasa incep sa aud o goarna. Sunt oamenii din Varful Custura care stau sa ne astepte. Primesc apa si imi e scris numarul. Spectacolul e complet cu vantul batand in foile pe care voluntarii notau timpul si numerele. Nu se pune problema sa zabovesc aici pe asa o vreme si imi vad de drum mai departe.

Cu mare atentie la lespezile de calcar ud care devin adevarate patinoare pentru noi, astia grabiti. Inca un pic si sunt in curmatura Varfului Marii de unde incepe o nebunie de coborare. Aici, revine si vara. Norii s-au aciuat in jurul Custurii si au lasat poalele libere razelor de soare. Dau jos geaca si biff-ul si cobor cat pot de repede. Calcaiele ma dor de la impins la deal si nu pot alerga incontinuu. E ceva cu calcaiele astea anul asta. M-au durut la toate alergarile....Ajung la ultimul punct de alimentare unde savurez mai tot ce gasesc. Aicie e cald de-a binelea. Nu mai am decat forestier si nici acela  mult, doar 5 Km. In Poaiana La Faneata realizez ca vraja se apropie de final si ca vreau sa ma reintorc aici cat mai curand. Ultima coborare imi aduce la urechi o discutie a crainicului despre o umbrela mov si bufnesc in hohote. A fost demential la Retezat Skyrace !!!