Uite ca veni din nou si pleca repede, prea repede...
Sub forma de semimaraton si de data asta pentru mine, neantrenat fiind si slabit datorita problemelor de spate. O fi bun Ketonalul dar nu tine loc de muschi, caci asta nu prea mai am.
Plecataram vineri din "metropola" cu iz de canal spre verdele Apusenilor in formula Dragos, Roxana si cu mine. Camera, rezervata inca din februarie ne astepta. Am ajuns pe la 20:00 si am mers direct sa ne luam pachetele de concurs. Era liniste iar aerul pur si simplu m-a ametit. Ce inseamna sa nu iesi o perioada mai lunga din oras... .
Dupa ce ne-am cazat, m-am apucat sa prepar pastele cu sosul Tomi cu masline. Cumparaturile le facusem in Sibiu pe drum, sa nu mai pierdem vremea in capitala.
Cotroboiala prin pachetele de concurs a scos la iveala din nou un pachet deosebit, o mica bijuterie: Numarul cu chip-ul de concurs, tricoul pe nuanta predominant portocalie (la maraton au fost folosit un material mai bun), un buff original absolut superb. Nici nu stiu care dintre cele cinci primite de-a lungul anilor imi place mai mult. Apoi, o zi gratis la WorldClass, o "napolitana" Nutrend, o fiola Dynamite shot de la ProNutrition, un carnetel Itip foarte dragut personalizat cu logo-ul maratonului, un sticker Mountex si piesa de rezistenta...o cutie cu "de toate" de la ProNutrition, o surpriza deosebita !
Am doua seturi complete de alergare de patru ani: Kalenji si Salomon. Absolut nici o diferenta la compresie, doar de pret. Si evident, de culoare dar asta e subiectiva. La jambierele de compresie e o diferenta dar doar de confort termic. Kalenji tin de cald iar pe caldura, deranjeaza caci se incalzeste gamba. Cele Salomon sunt subtiri si respira.
Pe mine am pus tricoul Maratonului Apuseni din 2015, Salewa. De obicei nu alerg cu tricoul evenimentului, la Apuseni fac exceptie.
Dimineata asta era racoroasa, astfel ca mi-ar fi fost frig fara manecute. Au avantajul ca le rulezi cand nu mai poti de cald si ramai in tricou cu maneca scurta. Cum nu stau de fel sa ma ard in soare, aveam de gand sa nu le dau jos deloc.
La start, bucurie mare. Incalzire cu World Class etc. Nu particip dar ma amuza ce se intampla. Muzica, vorbe, poze. Numaram "countdownul" si plecam.
Dupa ce trec de poarta de la start, doar merg, repede, dar doar merg, nu alerg. Panta asta domoala te rupe. Bine am facut ca doar am mers caci ajung odihnit in varful dealului ca sa reusesc sa alerg. Vai de mine! Constat ca ma dor muschii la deal undeva in lateral, la muschiul drept femural, ca si cum as calca stramb, pe cant. Asta doctorii nu mi-au spus, aflu singur ca ma deformez de la dureri. Am cu mine geluri Nutrend si Isostar rosu in bidonasele de 200 ml. Imi impun sa sorb constant. Incep sa simt soarele prin textila neagra. Roxana se duce in fata si pana la sosire nu o sa o mai vad. Mai mult merg decat alerg. Pe panta de pe varful Buscat abia de prind 15Km/h si ma opresc ca nu-s ok. Nu pot, asta e. Nici macar nu ma enervez, e resemnare. Ajung in punctul de alimentare si imi desfac un jeleu.
Ma pregatesc sa cobor macar panta cu jneapani fara sa ma opresc din alergare. Reusesc aici sa mai si intrec ceva colegi. In padure merg ok, alerg la fuleu. Deranjeaza mai putin. Ciudat la cate chestii te poti adapta ca sa iti fie mai bine. In mod normal nu bag fuleu ci cadenta mare ca sa imi pastrez centrul de greutate in control. E de la schi treaba. Acum, de nevoie, ma adaptez. Fuleu. Treaba mai putin placuta e ca nu mai apuci sa faci nimic daca aluneca pantoful (haha cum suna "pantoful") de alergare. Faci un spagat si intindere probabil, asa brusc. Depinde de viteza.
In poiana Crucea Crengii gata cu alergatul. Pe scurta urcare inainte de al doilea punct de alimentare termin primul gel. In punctul de alimentare iau o felie de mar. O scuip dupa 10 metri, nu intra deloc. Pe panta asta il deosebesc pe Dragos cam la 200 m in fata mea. "Hai sa il prind" imi zic. Daaaa, sigur ca da. Dupa zece pasi rapizi ma iau iar muschii pe laterala. Gata, doar merg. Mai pot alerga doar inainte de forestierul final ca e coborare. A trecut o tona de timp pana sa ajung in Zapodie. Curgea un parau, urmare a zilelor ploioase dinaintea cursei. Trebuie sa ma ud. Nu, nu trebuie, trebuie doar sa sar.
Pe urcare ma asist. Adica ma uit la mine din exterior. Cocosat, cu calcatura pe cant, ceva deosebit. Partea buna e ca ma amuz. Partea trista e ca ceilalti nu inteleg de ce rad. Asa ca ma opresc din contemplare. In fine, vine si varful ultimului deal de coborat. Alergare, ultima pe ziua asta ! A mers ok, un 14 Km/h.
Pana la ultimul punct de alimentare m-am cam tarat. Nu eram praf fizic, ci picioarele. Doua lucruri distincte. De fapt tot organismul e compus din lucruri distincte. Trebuie doar sa fie toate ok si in armonie ca sa te simti bine. Altfel, unul deranjeaza pe celalalt. Ca in viata de zi cu zi. Suflul era super ok, dar picioarele nu puteau sustine. Ma rog, de la ultimul punct falsul plat de final nu m-a mai impresionat caci nu mai conta. Am scos un timp "deosebit", cu 20 de minute mai mult decat anul trecut pe acelasi traseu. N-am mai ras deloc o vreme... .
Dupa dus si mici cu cartofi prajiti, pentru ca nu mananc gulas (oferit gratis dupa cursa participantilor), ne instalam la sosire sa vedem cand apare si Gabriel, un coleg nou de la Focul Viu. A participat la Maraton. Cum ma plictiseam, ma duc la standurile cu diferite produse. La cel La Sportiva plec instant cand vad primul pret. Imi iau niste ochelari de soare ultralight la un pret foarte bun. Dupa cateva minute merge si Dragos la stand sa isi ia. Apoi prietena lui Gabi...
- Mah, astia trebuiau sa-mi ofere gratis ochelarii, uite ce reclama le fac !
Dupa inca 10 minute isi mai ia cineva o pereche. Nu-mi vine sa cred. Adevarul e ca sunt frumosi si erau undeva la jumatate din pretul unora de Decathlon.
De altfel, oamenii care organizeaza acest eveniment deosebit n-au cazut in plasa bussines-ului, sunt primitori, zambesc si se intereseaza de concurenti. Nu te simti in plus.
Anul acesta iar au schimbat pagina de internet, alt design deosebit.
Aici am avut placerea sa ma reintalnesc cu un coleg de speo ce l-am avut elev la o scoala foto la Suncuius prin 2004, Teo. S-a mutat cu casa in codru si a venit si el sa faca maratonul cu "echipament" de exceptie. Omu' merge zilnic cativa kilometri pe jos astfel incat o "raita" de 42Km nu strica....
Dupa festivitatea de premiere, avem parte de un dans traditional cu localnici tineri, cati mai sunt.
Apoi ne-am retras spre pensiune. Clar a fost prea scurt, cu toata intarzierea mea cu tot. Trebuie, e musai, soto sa bag din nou maraton aici. E fabuloasa zona ! Dar asta data viitoare, adica tocmai la anu'.
Sports tracker pe Lumia 550:
