Zoomenirea

Tocmai am terminat o carte despre ceea ce am ajuns sa fim in lumea "moderna". Abrutizati, egoisti, orgoliosi, traim impreuna numai datorita fricii de singuratate. Nu dam doi bani pe cel de langa noi cand apare interesul, greul unei incercari sau banul.

Desfasurarea povestii noastre urbane a atins, odata cu Roma antica, un nivel in care comunitatea umana a crescut atat de mult si este atat de aglomerata, incat, zoologic vorbind, am ajuns deja la conditiile moderne. Este adevarat, ca, de-a lungul secolelor urmatoare, povestea s-a mai complicat, insa in esenta a ramas aceeasi. Masele au devenit mai compacte, elitele s-au diferentiat net, tehnologiile au avansat. Frustrarile si stresul vietii urbane s-au acutizat. Ciocnirile dintre supertriburi au devenit mai sangeroase. Fiind prea multi oameni, societatea se putea lipsi de unii dintre ei, isi putea permita sa-i iroseasca. Individul s-a pierdut in multime, relatiile dintre oameni au devenit mai impersonale, iar inumanitatea dintre semeni a crescut la proportii oribile.