Tuesday, December 11, 2012

Bazinul carstic 2116 de 1 decembrie

Anul asta de 1 decembrie am reusit in cele din urma sa fac o tura de lucru in bazinul 2116. Zona din jurul Manastirii Tismana pe care o abordasem in tabara de vara a FV-ului din 2010 ramanea cu mari semne de intrebare. Cavitati nelocalizate, descrieri vechi si pesteri fara harta. In ultimul caz se afla si Pestera cu apa de la Manastirea Tismana sau Pestera Tezaurului. Aici a fost ascuns tezaurul tarii mai de mult. Ma rog, nu intru in detalii, ca nu le cunosc si nici nu ma intereseaza. Cel putin, momentan. Cand voi ajunge cu sistematizarea in pragul publicarii va trebui sa ma documentez temeinic despre istoric si legende.
Pana atunci, e doar balast si nu are nici o legatura cu speologia. Problema e ca pe altii i-au cam  interesat treburile astea aducatoare de venit si in cavitate s-au perindat destul de multi cautatori de cai verzi.
Revenind insa la tura, au participat Mihaita, Razvan, Adina, Mihai si Valerica. Am beneficiat si de sprijinul moral al catelusei Baghera. Vineri am reusit sa plecam in jurul orei 7 din mareata metropola. In cinci ore eram in curte la gazda turelor noastre la Topesti, familia Pau. Cum era sarbatoare, oamenii se adunasera astfel ca am incercat sa deranjam cat mai putin. Ne-am luat in primire cele doua camere si am pus sforaitorii laolalta ca sa putem si noi dormi seara.
In 2010 cartasem destul de expeditiv cavitatea explorata pentru prima oara de catre fostul club Niphargus din Bucuresti. Ei s-au oprit la un sifon. Mai departe au mers Serban Sarbu si Cristian Lascu. Insa nu exista o ridicare topo. E ca si cum nu ar exista nimic.
Cum nu eram prea incantat de crochiul meu din 2010, m-am hotarat sa refac cu Mihaita intreaga cartare ca la carte si ca sa incercam si ceva nou, am apelat la dispozitivul DistoX ce este o adevarata bijuterie pentru topografii subterani. DistoX-ul consta intr-un laser metru (Lecia A3) pe care un speolog elvetian a montat o busola si un clinometru digital. Astfel ca in momentul in care vizezi ai direct cele trei valori esentiale unei ridicari topografice: lungimea, azimutul si panta. Din pacate o noua versiune a DistoX-ului nu exista iar modelul Leica A3 - singurul ce a fost supus modificarii - nu se mai fabrica de cativa ani buni. Pe pagina de net a creatorului sculei ni se explica sa avem rabdare caci versiunea in lucru a esuat si se incearca modificarea noului distomat Lecia. Mai trebuie sa mentionez ca DistoX a fost gandit ca un lant complet al cartarii fara hartie si creion. Astfel, prin bluetooth distomatul poate comunica cu un PDA sau smartphone (sau whatever) si transfera datele in timp real rezultand pe ecran direct drumuirea. Cu ajutorul pen-ului se pot desena si peretii astfel ca la iesirea din pestera ai practic harta acesteia nu numai un crochiu. Este foarte bine ca se poate asa ceva ce suna SF pentru multi insa in privinta desenului eu prefer sa il fac clasic, pe hartie. Am mai multa precizie si in plus nu sunt limitat de rezolutia device-ului. In lipsa unui PDA, scriu datele clasic in carnetul de cartare. Nu mai zic ce se intampla in cazul in care apare un scurt sau o problema la gadget...pierzi toate datele. Asa ca e mai sigur cu datele in caiet, care si el ar trebui sa fie din pagini rezistente la apa ca sa nu ai surprize in cazul in care se uda, fapt pentru care in speologie folosim carnete cu pagini speciale rezistente la apa. Eu folosesc Rite in the rain.
Am pornit dupa amiaza spre cavitate avand doua tinte: starea actuala a sifonului din Pestera cu Apa si localizarea Pesterii de la Pastravarie.
La Tismana era in lucru peretele din calcar din drepata, unde se mai afla o pestera - Chilia lui Nicodim. Probabil datorita caderilor de pietre au ales sa torcreteze faleza de calcar. Din pacate se duce si accesul facil la chilie. Se va mai putea intra in ea numai prin rapel.
Remarc ca a fost scoasa conducta fostei captari din prima sala si de asemenea pilonii de sustinere ai acesteia. Lucru foarte bun caci nu mai foloseau la nimic. Mergem direct la sifon si realizez cat de mica este apa caci pe unde calcam cu grija sa nu ma ud acum calc direct pe argila uscata. Seceta face ravagii. Ajunsi la laculetul sifonului ni se dezvaluie bolta acestuia. Era deschis cam 50 cm. Fantastic. Eu raman mut si imi promit sa caut acasa pozele de acum doi ani cu sifonul.
Facem cale intoarsa si mergem dupa descrierea din fisa predata la ISER de catre Niphargus IMGB la Pestera de la Pastravarie. Aceasta cavitate are si o scurta harta pana la primul sifon ce se afla imediat dupa intrare, cam la 50 de metri. Gasim cavitatea fara probleme si o marchez pe GPS. Apoi intram. Si aici a existat captare ce acum nu mai functioneaza. Tevile ruginite precum si sorbul de pompaj sunt deasupra apei. Sifonul insa este in continuare inchis, semn ca e treaba mai serioasa aici.
Cu temele facute, ne intoarcem "acasa" sa ne odihnim si sa planuim ziua de sambata. Povestesc cu Mihai daca ar fi posibil ca ei sa bage si Pestera de la Pastravarie duminica macar sa isi faca o idee. Mihai e de acord cu idea mea insa depinde de cat aer vor mai avea in butelii dupa ce vor intra in sifonul de la Pestera cu Apa.
Mancam bine, glumim si ne bagam la somn bine dispusi. Echipele sunt clare, asa cum trebuie intr-o tura speologica: Mihai si Vali scuba, Adina si Razvan localizare pesteri dimprejurul manastirii, eu si Mihaita cartare si suport pentru prima echipa iar Baghera va sta in masina ca sa nu iasa circ la cartare.
A doua zi Mihai si Vali isi revizuiesc tactica si iau cu ei butelii mici. Imi place foarte mult cum isi calculeaza totul, multi au de invatat. Apoi, dispar dupa sifon. Noi ramanem pe loc cu gandurile la neoprenele de acasa...cine si-ar fi imaginat ca sifoanele sa fie deschise. Razvan si Adina intorsi deja dupa o tura pe Valea Sasa ne spun ca nu au gasit nimic si pornesc in identificarea pesterilor de sub manastire. Eu cu Mihaita incepem "opera de arta" din portalul betonat al cavitatii. Treaba merge binisor.
Interesant va fi planul caci din loc in loc apar interventiile antropice: beton si conducte. Le masuram si le trecem si pe ele in plan.
Sa tot fi trecut vreo 3 ore de cand scufundacii au plecat si ma bucur nespus sa le aud vocile si sa le zaresc luminile. Ne povestesc la cald cum toate sifoanele erau practic deschise. Apare si Razvan cu Adina ce au identificat patru cavitati de sub manastire si le-au dat cu GPS-ul, apoi ies cu Mihai si Vali afara. Mai zabovesc cu Mihaita cateva minute la doua sectiuni si gasim si o galerie laterala care in mod normal nu ai cum sa o vezi. Noroc cu cartarea. Galeria secundara se termina intr-un ochi de apa. Bag camera sub apa sa vad ce nu pot vedea de la suprafata si constat ca e un sifon.
Ma uit la ceas si pun punct cartarii. Strangem echipamentul si iesim si noi afara. Se facuse frig. Colegii ne asteptau si cu totii am inceput sa ne gandim la tuica fiarta de Topesti.
Mancam, povestim si visam cu ochii deschisi cum trecem prin sifoanele altadata inchise. Ce sansa pentru noi dar ce trist pentru locuitorii de acolo...apa se duce.
A doua zi urma sa mergem la Pastravarie pentru ca Mihai si Vali sa verifice si acolo situatia. Exista o cartare din anii'80 a lui Serban Sarbu ce se incheie cu linie intrerupta...
Dimineata Vali nu se simte bine si trebuie sa anulam planul A, trecand la planul B: mergem in Dealul Bile unde nu mai gasim deloc avenul cartat acolo in 2005 si de asemenea pentru a localiza alte doua avene inscrise la cadastru. Incapem toti in camionasul lui Mihai si pornim. Vreme extrem de mohorata. Ceata si un fel de ploaie cu stropi marunti. Nu vedem la mai mult de 20 m. Totusi, ne punem pe cautat.
Scurtam mult din drumul forestier cu ajutorul Pathfinder-ului si ne rasfiram printre arbusti pentru a peria cat mai mult posibil. Eu dau de un drum de care pe care nu tineam minte sa fi mers vreodata cu toate ca mai fusesem aici de cateva ori. Am urmat drumul ce m-a scos langa doua casute aflate intr-o poiana. Un loc special, foarte linistit si deosebit. Astfel de zone se gasesc destul de des pe plaiurile Topestiului, e ca un trademark. Marchez zona ca fiind Conacul lui Mos Simion conform localizarilor vechi si incep sa strig colegii. Ne adunam toti si, avand ca punct de reper conacul, reincepem cautarile.
Gasim cu greu un singur posibil aven.Conform descrierilor din fisele predate la cadastru acum 30  de ani, pare a fi avenul nr.3, cu toate ca descrierea corespunde si avenului nr.1 cartat de noi in iarna lui 2005. In orice caz nu existau cele doua casute in preajma avenului 1 astfel ca inclin sa cred ca am gasit intrarea in avenul nr.3. O marchez pe GPS si pornim in sens invers spre masina. Incepuse ploaia serioasa. Gasim o alta casuta si incepem sa ne intrebam care din cele trei gasite o fi conacul. Se pare ca ultima caci corespunde perfect cu descrierea accesului la avenul nr.3 de aici. Ulterior mi-a confirmat si nea' Pau ca acea ultima casuta era asa numitul Conac al lui Mos Simion.
Nu inteleg deloc unde a disparut avenul nr.1 la care fusesem de trei ori. Efectiv nu il mai gasim.
Ne-am reintors la masina si am plecat spre case. Vom reveni cat mai curand.

No comments:

Post a Comment

Bine ai venit. Ia o gura de OXiGEN !