Am pornit in cea de-a IV-a editie a EcoMarathon-ului dupa o noapte de cosmar datorata unei dureri de dinti. Fara pic de somn si usor sedat de ketonal si algocalmin, m-am asezat in mijlocul masei de colegi de la start. Peste tot in jur, cunoscuti. O bucurie. Undele joase din boxele de la start ne ridica tensiunea si parca nu mai puteam astepta eliberarea, descatusarea energiei si pofta de alergare. Am trait fiecare metru din cei 14 Km ai traseului de cros insotit de Roxana ce ma depasea la fiecare urcare pentru a o reintalni pe plat sau pe coborare. Cheful pe care ti-l da acest prim mare eveniment de alergare din an este fantastic. Iti doresti sa participi iar si iar si sa ai mereu parte de feelingul din timpul competitiei. Nu este numai startul unei curse, este un start al unui intreg sezon, al unui nou an. Si e bine sa il incepi cu dreptul, zambind, simtindu-te bine, detasat. Chiar daca am scos cu 54 de secunde mai slab decat anul trecut, stiu ca am fost mai bun, dupa cum m-am simtit la final. Cel mai probabil la urmatoarea editie voi savura toate cele trei bucle. Roxana a venit la doar 6 secunde dupa mine.
Duminica, am dat o tura scurta de relaxare in care am avut chef sa fac si cateva fotografii:
Si o panorama:
No comments:
Post a Comment
Bine ai venit. Ia o gura de OXiGEN !