luni, 31 iulie 2017

Maratonul Cindrel 2017


De anul trecut Dragos tot imi explica ca trebuie sa participam. E in iulie, adica canicula si nu imi imaginez cum as putea sa alerg pe munte cateva ore bune in arsita. Pana la urma planul de anul trecut a trecut caci Dragos si-a facut alt program.
Anul asta insa, n-am mai "scapat". M-am inscris de la inceputul lunii mai, ca tarzan, la maraton. Asta inainte sa observ in ce hal m-am miscat la Maratonul Apuseni. Astfel ca la telefon cu un organizator ce m-a sunat ca sa ma intrebe de plata, m-am mutat la semi. Asa mi-a placut mie sa cred.
Cu o zi inainte de plecare, arunc un ochi pe lista cu participantii sa vad daca sunt cu verde, adica confirmat. Nu ma gasesc in lista de semi. Ma gasesc in cea de maraton. Bun asa !
Pai ce putea sa se intample asa rau ? M-am tot gandit noaptea de joi spre vineri dupa ce vazusem lista. "La urma urmei, asta ti-ai dorit, sa alergi acest maraton" m-am incurajat. Si continui in gand "o sa imi iau rucsacelul, nu borseta, caci o sa petrec cam 8 ore pe traseu". Brusc ma intereseaza cumplit de mult traseul, diferenta de nivel si vremea. Stau pe net pana la 3 dimineata. Golesc raftul in care imi tin gelurile acasa. Nu sunt decat 4 ramase de anul trecut. Niste Isostar booster cu antioxidant. Ce bine ca sunt strangator: iau pachetul primit la Maraton Apuseni si il "dezmembrez", am doua fiole Dynamite, doua Amino 12500 si doua Carnimax 2000 de la ProNutrition.
Gasesc si un gel la tub tip "pasta de dinti" Carbosnack de la Nutrend luat pentru semi-ul de la Bucuresti si pe care il uitasem acasa atunci. Mai gasesc si un shot Gutar tot de la Nutrend cu ginseng, taurina si alte "minuni" naturiste. De baut, mai am fix sa prepar 500 ml de Isostar Long Distance Energy. Si evident, cutia de Ketonal Duo. De o saptamana nu am mai avut nevoie de Ketonal caci durerile vin si se duc random, n-am nici un control. Acum tocmai eram in starea in care disparusera. Am trecut pe Arcoxia si Vimovo de vineri, timp de o luna, sa vad daca au vreun efect. Astea le-am primit cadou.
Ca sa trag linie, o adevarata nebunie de produse care mai de care mai "naturiste" si "sanatoase" ce trebuiau sa compenseze lipsa de antrenament specific si durerile lombare.
Vineri mi-am facut in tihna bagajul sa nu uit cumva vreo "minune" de supliment sau vreo piesa de echipament. Am ales in ultima clipa echipamentul Kalenji complet (chilot, pantalon de compresie, jambiere, incalzitoare, manusi, ciorapi de compresie, rucsac trail) mai putin sapca (de la Inov8), geaca (Vaude Air Jacket) si noul meu tricou personalizat cu ce ma tine la verticala cand nu mai pot: Ketonal. In picioare port de doi ani Kalenji Active Trail Grip  caci Vaude a incetat sa mai produca modelul Stonerider din care am avut nu mai putin de cinci bucati.
Pe la 19:00 a venit Dragos sa ma ia si dusi am fost spre Rm. Valcea unde urma sa innoptam. Am mancat bine, "ca la mama acasa", la mama lui Dragos. Am mai stat un pic la povesti si sambata la ora 00:10 ne-am retras fiecare in camera lui. Cand reusesc si eu sa ma mai calmez din vizionarea crampelor si durerilor ce urmau, incepe un caine din vecin sa latre ingrozitor. Se duse somnul. Rasfoiesc cateva site-uri web pe telefon si iar inchid ochii. Iar latraturi. Ies afara, trag o tigara si ma bag la loc. La 3:00 inca nu dormeam. Iar la 4:30 urma trezirea ca sa plecam direct la Paltinis sa ne luam pachetul de concurs la ora 8:00. La 9:00 incepea...
Am dormit cam 1h si 15 min.. Am baut cafeaua si am mancat putin. Nu reusesc decat fortat sa mananc dimineata. Pe drum am mai compensat la o benzinarie cu un croissant cu unt si o placinta cu vanilie.
Am ajuns in Paltinis la 7:45. Perfect ca sa nu ne agitam. Am mers sa ne luam pachetele si apoi ne-am reintors la masina sa ne echipam. Era doar un stand Sponser si mi-am luat doua fiole de magneziu. Asta chiar e beton si nu mai aveam deloc magneziu.
Norii se jucau in vant. Negrii, gri si mai albi. Aia negrii nu erau deloc zambitori. Dar vantul, vantul as putea spune ca a fost salvarea de nori. Batea asa tare ca norii se plimbau incontinuu ca intr-un film "timelapse". La start am fost anuntati ca va fi racoare in creasta. Practic a mai fost o scurta sedinta tehnica inaintea startului ce o consider binevenita datorita faptului ca lipsisem la cea de vineri seara.
Bag primul magneziu si dau cu Isostar. Pornesc Sports Tracker-ul pe telefon si il las sa mearga in rucsac. Verific pedometrul si centura cardio daca sunt conectate la ceas si astept filmand un pic multimea.
Numaram, cam cu voci plapande numaratorea inversa. Plecam.
Dam o roata hotelului Hohes Rinne si intram pe un forestier putin timp pana la o poteca unde se facuse coada. Merge alergatul bine pana aici. Usor urcare, dar merge. Cum dau de panta pozitiva, doar merg. Dozarea efortului e cheia, in stransa legatura cu nivelul de antrenament. Tot repet chestia asta tuturor: dozeaza-ti efortul ! Nu depun absolut nici un efort pe urcari. Adica nu imping sau ma stradui sa merg repede. Multi se duc in fata. Deja-vu, ii voi prinde mai tarziu... .

Ajung la un CP cu apa. Ar trebui sa fie Km 7. Mi se confirma asta. "Mai ai 33" imi spun. Merg mai departe. Cum dau de plat sau panta negativa, alerg dar nu la rupere. Realizez pe urcarea din padure ca nu am pornit ceasul sa masoare viteza si Heart Rate-ul. Ma enervez un pic. N-am fost atent deloc la start. Emotia probabil.

Ajuns in Saua Serbanei vad afisul cu 11 Km. Urmeaza urcare. Calm, pas dupa pas. Bag un gel Isostar si sting cu Dynamite. La un moment dat un baiat cu o statie apare in spatele meu. Imi opresc gandurile si muzica din casti sa il aud. Povesteste ceva de un abandon prin statie. Il intreb ce este.
- Nimic, sunteti ultimul iar eu inchei traseul.
Aoleuuu, ultimul ! Eh, nu-i nimic. Nu-i zic nimic dar clar maresc pasul. Totusi, n-am de ce sa trag. Eu sunt la cursa mea, alergarile sunt doar un barometru pentru mine si o explorare a starii corpului. Imi caut in cap profilul traseului. E urcare pana la un punct de control, apoi coborare ca lumea pentru ca sa urci la greu pe Vf. Cindrel. Pai si ce ma agit eu aici ? Calm !
Ajung in Saua Canaia, la 14,8Km de la start in timpul limita impus (2h30m). Nu mai sunt ultimul caci am depasit 3 colegi. Urmeaza coborare. Mai recuperez locuri. Coborarea nu e urata doar ca poti aluneca pe lespezile slefuite de vant. O tin pe iarba. Dau un aminoacid pe gat.
Ajung si in primul punct de alimentare, Refugiul Iezer aflat la 16 Km de la start. Banane sau portocale. Izotonic Sponser sau apa. Atat. Infulec patru bucati de banana si beau izotonic. Desfac a doua fiola Dynamite si o dau pe gat.
Vine urcarea catre lacul Iezerul Cindrelului si Varful Cindrel, cel mai inalt punct al traseului, 2244m.
Pe aici mai depasesc un grup de colegi. Nu ma doare absolut nimic, n-am nici o urma de crampa. "Mah, nu-s asa varza totusi", imi zic. Lacul e superb. Verde imaculat. Traseul il inconjoara si urca pe o brana spre creasta.

Urcusul e cel mai brutal din tot traseul. Cum nu simt deloc efort in muschi, nu iau pauze intre urcari decat ca sa filmez putin. Langa lacul mare mai sunt doua mai mici. E de vis aici ! Pe urcare chiar recuperez timp.

Ciudat, caci ma stiam cu probleme pe urcari. Suflu beton, fara dureri. Nici macar o jena. "Mah, nu cumva tu ai venit aici la plimbare ?". Ajuns in creasta dau un tur de orizont. Este plat ca in palma platoul asta. Ma bucur enorm ca am venit. Parca esti la campie, asa e in creasta Cindrelului.

Din strunga hornului ce ne-a scos sus de la lac, e ditamai platoul pana pe varf. Urcus lin. Ajung in cinci minute pe Varful Cindrel unde doi voluntari simpatici ma incurajeaza si imi spun ca sunt in varf si la jumatatea traseului. Vantul le falfaie glugile. Stau in mijlocul traseului pe vant. Bravo lor si multumesc !
- Asta e varf ?
- Da, e mai plat pe aici.
- Am inteles, mersi frumos !
De aici, gata, ma hotarasc sa pornesc si eu maratonul. Cum dracului sa nu ma doara nimic. Ceva splina, ficat, o crampa, carcel. Un muschi, ceva. Vine coborare, asa ca bag ca berbecul. Parca deabia fusese dat startul. Dupa 15 de minute de alergat fac ca boul dreapta sa tin forestierul si realizez ca nu vad marcaj. Ma intorc, in urcare evident, si ma prind doi colegi ce tocmai faceau la fel. Gasim poteca si bag mai departe enervat si de faptul ca am pierdut 3 minute degeaba. Vine fals plat si tot alerg.
Bag mana in rucsacel si cotrobai dupa ceva, ce o fi, la nimereala. Nimeresc fiola cu Carnitina. O dau pe gat. "Mah, asta e cam amara." Asa ca sting cu bomba Gutar de la Nutrend. O nebunie de cafea. Clatesc cu Isostar. Numai sa nu mor... .
Se vede o cabana. " Aia o fi refugiul ? ". Poteca printre jnepeni. O minune de drum pe curba de nivel. Alerg cu 12 km/h. Mult, caci e plat, nu coborare. Pe partile de panta ascendenta pasesc rapid, nu alerg. Ajung in punctul de alimentare de la Canaia. Am facut 27 de kilometri. Doua bucati de banana, o felie de portocala si dau la umplut cu izotonic Sponser o sticluta de 250 ml. Mai aveam una plina cu Isostar. "Sa vezi deshidratarea dracului". Am baut doar 250 ml de la start plus doua pahare in puncte. Aproximativ 450 ml. Putin !
Urmeaza fals plat si nu il alerg. E o fata in fata mea. "Target insight" Cand se termina urcusul, trec la alergare. O depasesc. Aud vuvuzele si strigate. Dar nu-i vad. "Deci, mai pot prinde unul". E pe aproape. Practic reintersectez traseul de la dus in Saua Serbanei. Mai am 11 Km. Asta nu imi place ! Cum adica refac traseul de la dus ? Asta e... Din pacate uitasem ca mai sunt si urcari. Bag un gel si spal cu Isostar si Sponser. Prind si colegul ce nu il vedeam pe o coborare. Gata, sunt singur. Ma uit dupa marcaje, nu vreau sa maresc "plimbarea". Trei urcusuri si tot atatea coborari pe coasta. Apoi vad un grup voios.
- Haide haide, bravo. Inca un pic si faci stanga sa cobori de unde ai venit.
Cotesc stanga si intru in padure. Doar coborare asa ca ii dau. " 'rati ale dracului de picioare, ati venit la agrement huh ? " Dau in ele cu 20 la ora. Incaltarile Kalenji Active Grip jos palaria. Nu alunec. Ar fi bine sa nu o fac oricum, caci ma fac zob. Mai ajung un coleg cu bete. Probleme la picior. Il incurajez.
Mai e putin. Intru in forestierul pe care am venit de la hotel. O masa cu sase participanti si gratar fix in drum. Miroase a mici si ceafa.
- Haide haide, bravo !
- Pofta mare !
Simt asflatul. Trec pe sub telescaunul Oncesti si sunt indrumat spre ultima coborare. 500m. Dau in picioare fara mila. Vreau sa ma doara si pe mine ceva la maratonul asta. Incepe ceva in dreapta abdomenului. "Asa mai merge". Trec prin poarta in 7h24m. Opresc ceasul. Scot telefonul sa opresc cursa pe Sports Tracker. O fac dar nu salvez sesiunea !
Ma asez pe o bordura si ma uit multumit la poarta de sosire. Am facut m a r a t o n anul asta ! Bravos mai. Nu esti inca de ingropat.

Vine Dragos si imi zice sa ma duc in punctul de alimentare de la final. Hmmm branza si rosii...si o paine faina. Restul, ceapa si slanina nu ma pasioneaza. Buna rau branza !
Vine si colegul cu probleme la picior. Apoi restul. Se anunta si timpul limita: 8h. Habar nu aveam.
Ehei, pai gata. E ok, sunt ok, a fost ok. E de sub 7 ore, fara stress. Dar nu aveam de unde stii ca o sa ma simt asa bine. Am mers in ritm de plimbareala. Oricum, m-a surprins placut, insa clar vremea are un rol hotarator. Daca era canicula....sau ploaieeee.....Asa, cu vantul si norii a iesit ceva deosebit. O zi perfecta de alergat. Ca traseu, cred ca ia locul Ciucasului. Adica e cel mai alergabil maraton montan pe care l-am facut pana acum.
Apropo de soare, m-am ars la genunchi caci atat am avut "la vedere" intre pantaloni si jambiere. Trebuia sa folosesc pantalonii 3/4. Soarele pe creasta + vant = arsura. Instant.
Cu ocazia asta am mai adaugat un filmulet la colectie: Maratonul Cindrel 2017.

2 comentarii:

  1. Bravo Radu. Frumoasa cursa si frumoasa poveste.

    RăspundețiȘtergere
  2. Maestre, imi permit sa va spun asa, plecaciune, avand in vedere belele cu coloana.
    Si eu tarasc poriazis, vitiligo, guta, astm. Doctorii chiar m-au sfatuit sa nu particip la competitii. Am deja la activ 4 crosuri, o stafeta, 2 semi de sosea, Retezat Sky Race Buta si semimaraton la Maratonul Olteniei. Si le-am zis pe fata ca o sa alerg pana nu mai pot eu, nu ei. Urmeaza Ciucas, MIB , Maratonul Rafael Magura Codlei si Pitesti, iar la anul Apuseni, Rodna si om mai vedea.
    Iti doresc sanatate si putere si respect pentru tot ceea ce faci, este o incantare sa itit citesc blogul si sa iti vad filmuletele, mai ales pentru pregatire!

    RăspundețiȘtergere

Bine ai venit. Ia o gura de OXiGEN !