Tuesday, October 12, 2010

Maraton Piatra Craiului 2010

...sau mai bine spus semimaratonul Piatra Craiului, in cazul meu.
M-am inscris din timp, fiind sigur ca voi participa la aceasta mare cursa de la noi. E cea mai veche cu acest profil.
Am pornit vineri seara impreuna cu Roxana mea si cu deja rodatii Horatiu si Roxana la astfel de evenimente. Nu dormisem decat o ora intre joi si vineri astfel ca mi-am propus sa cad lat cat mai repede posibil. Aiurea ! In masina nu am putut sa stau locului, eram in faza in care treci peste oboseala si intervine starea "de bine".
Ajunsi la pensiunea Dode am descarcat lucrurile si ne-am luat in primire pachetele maratonului pe care ni le ridicase Vasi, ajuns mai devreme, si camerele. Mie si lui Horatiu ne era cam foame astfel ca am facut niste paste cu ceva sos rosu... Am mai stat la o tigara, doua si am hotarat ca voi sta alaturi de Vasi la start, adica la coada. El participa prima oara la asa ceva si fuma destul de mult. Deci, aveam coechipier. Eu mi-am facut si o strategie, avand in vedere ca ma asteptau atatia kilometri: imi iau doua tigari cu mine: una pentru saua Funduri si alta la Plaiul Foii. Nu pot sta fara aceste mizerii mai mult decat dureaza sa termin un semimaraton. Apoi, m-am dus la culcare, destul de tarziu. Era 1:00.
Pana la ora 2:00 am citit toata revista "Alerg" pe care o primisem in pachet. Mi s-a parut super si ma bucur ca avem si la noi ceva de profil. Am citit fiecare pagina. Evident, nu imi era somn de loc. Pe la 3:00 am realizat ca s-ar putea sa nu mai particip de loc daca nu reusesc sa inchid ochii, sa dorm. Deabia la 5:00 am adormit.
M-am trezit la 7:00 varza, evident. Am coborat la micul dejun tarziu incercand sa imi revin in baie. Am mancat foarte bine, drept pentru care mi s-a facut somn :)
Pe la 8:00 am mai baut o cafea si mi-a dat Horatiu praf sponser sa imi pun in sistemul de hidratare si am pornit spre start. Pana la urma m-am hotarat sa incerc si m-am uitat la locurile marcate pentru renuntare. Plaiul Foii mi s-a parut onorabil. "Poate totusi o sa-l termin" mi-am zis.
Dupa ce m-am salutat cu Gabi si Loria, m-am asezat langa Vasi undeva spre finalul plutonului de atleti. Radeam si eram bine dispus. Am luat aparatul Roxanei sa filmez de pe traseu. Noroc ca am vrut sa filmez startul si am realizat ca nu avea card in aparat. L-as fi carat absolut degeaba.
In fata vedeam ceva forfota dar nu auzeam nimic. Cineva de pe margine ne zice ca nu mai au baterie la microfon si ca se amana putin startul. Se auzea foarte incet niste muzica. Ulterior am aflat ca era Phoenix cu Hora. Deci, in spate nu s-a inteles nimic.

Plecam, asa, deodata. Adica, vedem ca cei din fata pleaca si banuim ca si noi ar trebui sa facem la fel. Imediat dupa start predau aparatul foto Roxanei ca sa nu il car degeaba.
Ca de obicei, la inceput trebuie sa alergi, altfel ramai chiar ultimul. Vasi se pare ca nu a facut-o si l-am pierdut undeva in spate. Am alergat incontinuu pana dupa Gura Raului, apoi m-am pus pe mers ca sa nu obosesc. Mergand eu asa o vad pe Roxana (Campian) ca ma striga. Hmm, ceva nu e in regula. Stiam ca nu era ok cu un picior. O durea rau piciorul si nu stia daca sa mai continue. I-am spus ca nu are nici un rost sa isi forteze piciorul aiurea, putea sa-si agraveze situatia lui. Am mai alergat impreuna un pic pana inainte de urcusul spre Magura si s-a hotarat sa se intoarca. Mi-a dat gelul ei.
La trecerea raului erau niste fete ce faceau fotografii la participanti.
- Stati asa, sa ma fac ca alerg !
Pe drumul spre Casa Folea am mers. Mi-a sunat si mobilul din rucsacel si am si vorbit la telefon despre o viitoare tura speo :). M-a costat ceva vorbitul, vreo 10 participanti au trecut mergand pe langa mine. Vine ceva plat si ii dau. Foarte ciudat era ca pe urcare mi-a fost cel mai bine. Adica, mergeam tare, fara sa alerg si depaseam absolut tot ce era in imediata apropiere. Si se urca ceva...cred ca am depasit 30-40 de colegi de maraton fara sa ma stresez sa alerg. Dar veni si coborarea. Veneau toti din urma si ma intreceau. Eu nu vroiam absolut de loc sa alerg pe coborare, stiam eu de ce...genunchiul drept facut zob in Ciucas nu mi-a trecut nici pana azi. Il simt numai pe coborari. Cum pauza de recuperare nu am facut din "lipsa de timp", ba din contra am fost in doua ture in care am carat rucsac de 40Kg, nici vorba sa imi treaca. Stiam ca ma va apuca candva, pe traseu.
La table nici nu m-am oprit. Am bagat al doilea gel si am fugit pana unde incepe urcusul ala infernal de lung spre saua Funduri. O fata cu parul brunet mergea in acelasi ritm cu mine. Cand o depaseam eu, cand ma depasea ea. Mersesem impreuna dinainte de Casa Folea asa. Acum era in fata mea si nu vroiam sa ma dezlipesc din spatele ei. Pe poteca se formase un fel de gramada si era greu sa depasesti. Daca depaseam pe iarba, faceam efort suplimentar, iar tupeu sa cer sa mi se faca loc nu am avut. Mi se parea aiurea, oricum ma prindeau pe coborare probabil. Ajuns in sa, vad primul participant cu probleme serioase. Probabil o intindere. Se pare ca trasese cam tare. Ajung la PC si ma opresc zgribulit, era frig. Imi scot geaca si, conform planului, bag o tigara spre uluirea unor participanti ce soseau in urma mea. Aflu si pozitia: 270. Nu e rau de loc !" Sa vezi tu ca pana la urma termin chestia asta asa nedormit" imi zic.
Cobor cu grija panta de pe Valea Urzicii, am amintiri neplacute din acel loc. Acolo, pe un jgheab, o piatra enorma dislocata de un pantofar m-a facut sa cobor instant vreo 20 de metri in 1995. Ma salvase rucsacul pentru ca m-am dus pe spate. Noroc ca nu mai aveam celebrii rucsaci cu cadru atunci....Stiam exact si locul. Acum erau corzi si era safe. In fata mea, inca un concurent cu probleme la picioare. Cu toate ca mergea greu, nu il puteam depasi.
La Ceardac au aparut problemele mele. Prea multa coborare si piciorul drept a inceput concertul. E ceva ligament, nerv, muschi in dreapta rotulei care se revolta la fiecare coborare. Nici vorba sa fortez sa alerg. Macar nu m-am oprit de loc. Am continuat asa pana la un moment dat cand nu mai puteam sa suport junghiul. M-am asezat pe jos icnind. O fata ma intreaba daca vreau Ketonal. Nu, multumesc. Stau un pic si recunosc oamenii pe langa care trecusem inainte de Casa Folea. Toti ma intreceau. "Hmm, cam asa se va termina maratonul acesta pentru mine. Pacat..."
Pana la Plaiul Foii m-am reintalnit cu Vasi care ma depasise dar nu realizase asta. Chiar fugea pe coborare :)
Am terminat impreuna traseul "semimaraton" la cabana. 27 km de complezenta. Cred ca ar fi o idee sa aiba si "semi" acest concurs, zic eu.
Pana la anul, sper sa scap de marea problema pe care o am acum la piciorul drept.
A fost foarte frumos. Vremea a fost super ok pentru cei ce alergau. Nu transpirai. Iar traseul...traseul este extraorniar. In cateva ore dai o roata in jurul Craiului, ce poti cere mai mult ?

1 comment:

  1. Bravo mah, felicitari! Important e sa participi si mai important e ca ai inceput sa simti gustul placut al alergarii pe munte! Anul viitor o sa il termini sigur!
    Q

    ReplyDelete

Bine ai venit. Ia o gura de OXiGEN !