Initiere in speologie si tehnica speologiei alpine partea a 2-a

Intre 8 si 10 aprilie a avut loc partea a doua a Stagiului de initiere in speologie de la Ratei. Ne-am concentrat mai mult pe partea subterana si pe notiunile de carstologie pe care le-au imbinat armonios Horatiu cu Gigi Dragomir care de altfel a si scris un articolas dragut dupa terminarea stagiului.
Din pacate Pestera Ratei ramane inchisa chiar si pentru clubul explorator, Focul Viu. O alta aberatie a societatii romanesti in care ne scaldam. In lipsa ei, am apelat la Pestera Ialomita, partea nevizitabila. Se preteaza destul de bine ca pestera de "prim contact". In spatele Altarului, ceva activ, un meandru, un taras, o sala mare, o scurta catarare la aderenta, ba chiar si speleoteme scapate de mana "colectionarilor". Bineinteles, cireasa de pe tort a fost sala Hades, cea mai mare din intreaga cavitate.
La cabana Padina nu era tipenie de om si nu a trebuit sa inhalam fumurile de la micii si carnatii gatiti aici de sutele de concetateni veniti la "aer curat". In schimb, primirea in sala de mese trebuia filmata. "Doamna" cabanier se simtea deranjata de la nefacut nimic astfel ca si-a etalat o fata tampa si neutra ca raspuns la buna ziua noastra. Constatand ca nu au supe, am plecat urgent la next stop...Bolboci unde am avut ceva mai mult noroc si am mancat ca oamenii.
Seara s-a lasat cu proiectii video si prezentarea Scolii Nationale de Speologie de la Caput, cea mai tare, din toate punctele de vedere, scoala de TSA de la noi.
Sambata a urmat exersarea la faleza a tot ceea ce invatasera la care am adaugat si parcursul pe echipe, cu dat "liber". Seara s-a lasat frigul si Gigi cu Horatiu au dezlantuit ostilitatile carstologice in sala de sport a Taberei Cerbu, gazda noastra din ultimii 10 ani.

Duminica a fost ziua mult asteptata, primul contact al elevilor cu un aven, Avenul Bratei. Dimineata am prezentat notiunile de baza ale cartarii subterane si am prezentat sculele necesare realizarii unei drumuiri.
La aven am impartit elevii pe grupe si am pornit cu "ladie's first". Pentru noi, a insemnat tremurat cu schimbul. Batea un vant puternic iar mie mi-a cedat...demirondul. Tocmai ma intrebam intr-un post din vara trecuta daca am ajuns consumabile pentru ca mi se blocase demirondul dupa sase luni de utilizare. Se pare ca da, demirondul acesta avea doua luni si mi se pare inadmisibil sa se blocheze filetul in asa hal incat a trebuit sa il taiem si sa il spargem cu lovituri de ciocan ca sa pot sa imi pun si eu hamul pe mine. Cum demirondurile cu clapeta nu imi plac, o sa mai incerc modelul din otel dupa care nu stiu ce imi mai ramane de facut, poate sa imi iau cate doua in ture.... Oricum, ca si echipament de protectie individuala (PPE), este o mare rusine pentru firma PEGUET sa produca astfel de rebuturi, indiferent de tara in care le fabrica. Si cel mai nasol este ca nu ai de unde sa alegi, modele cu piulita indiferent de cine le distribuie sau ce scrie pe ambalaj, tot de PEGUET sunt facute.
Dupa inmanarea atestatelor de absolvire, s-a spalat intregul echipament colectiv folosit si dupa ce ne-am luat ramas bun de la prieteni si colegi, am pornit cu Roxana, Bebe si Maria catre Closani unde urma sa ne intalnim cu Dragos si Mihai. Ne astepta o saptamana de truda si nesomn la Stagiul de topografie si cartografie subterana la care eram inscrisi.