Stagiul de topografie si cartografie subterana Closani 2011

Intre 11 si 17 aprilie s-a desfasurat la Closani Stagiul National de Topografie si cartografie subterana organizat anual de Societatea Romana de Speologie sub egida Institutului de Speologie „Emil Racovita” si a Scolii Romane de Speologie.
Imi planuisem inscrierea la nivelul II inca de anul trecut astfel ca o data primita circulara, m-am inscis primul nu cumva sa raman pe afara in cazul in care se ocupau locurile.
Cartarea unei cavitati este o munca de echipa (ca de altfel orice activitate speo) ce poate dura zile intregi in functie de scara la care vrem sa realizam harta cat si de dimensiunile cavitatii respective. Nu a fost punctul meu forte si, cu toate ca am cartat o duzina de pesteri, cartografierea o facea intotdeauna altcineva, mai precis prietenul meu de la FV, Vica.
Revenind la stagiu, am plecat direct de la Ratei la Closani pe la 19:00 in masina cu Roxana, Maria si Bebe. Planuisem sa ne intalnim pe drum cu masina lui Dragos in care era si Mihaita. Bineinteles ca a trebuit sa imi uit eu casca in masina lui Horatiu care plecase la Bucuresti. Astfel ca am intarziat prea mult si Dragos a mers direct la Closani unde am ajuns si noi la ora 3.
La curs erau inscrisi 14 elevi: 12 la nivelul I si eu impreuna cu Tomi la nivelul II. In prima zi Tudor Tamas, lectorul nostru, ne-a pus sa cartam un segment din Pestera nr.2 din Cornetul Satului. Ne-am descurcat cat de cat, amandoi avand ceva experienta in domeniu. Problema a fost lipsa "mood" la mine de a realiza crochiul cum trebuie. Am trantit niste linii drepte si cam atat. N-am avut probleme cu radierile si echerarile, doar ca desenul nu imi iesea deloc.

Dupa amiaza a urmat partea noua pentru mine: introducerea datelor in programul compass si printarea drumuirii pe hartie milimetrica pentru a desena la scara detaliile din crochiul realizat in teren. Dupa asta, urmeaza scanarea desenului si digitizarea lui intr-un software dedicat. Noi am folosit Illustrator si pe asta o sa il folosesc in continuare fiind deja familiarizat cu aproape toata gama Adobe.
Cel mai mult timp, se pierde la aceasta digitizare. Evident ca exista obiecte predefinite cum ar fi nisipul, apa, bolovanii, etc. Aranjarea acestora conform schitei din teren este o mica nebunie ce mananca enorm de mult timp. La final insa, iti dai seama ca a meritat.

Au urmat trei zile de pestera cu intrare verticala ca sa ne familiarizam cu cartarea avenelor.
Apoi am intrat in ceva complet diferit. O pestera cu forme specifice de coroziune si eroziune cu pereti neregulati, pilieri.... Sunt cele mai dificil de cartat se pare.

La final, pot spune clar, ca si in '99 cand am facut nivelul I, ca este un stagiu extrem de serios, cu multa munca si multa informatie ce trebuie procesata. Avem in tara profesionisti in domeniu pe care Marius Vlaicu de la I.S.E.R. reuseste sa ii adune anual la acest curs ca sa dea mai departe si altora din experienta lor. Le multumesc pentru rabdare, pentru nesomn, pentru atmosfera, pentru pedagogie. Vor veni si harti cartografate de mine in curand !
La plecare, ne-am impartit altfel. Bebe s-a dus in Polovragi sa continue decolmatarile cu alti colegi de club si mi-a lasat masina. Impreuna cu Roxana si "copiii" Mihai si Maria am mers intai la Ranca sa luam o masa ca lumea, satui de hrana rece.Nu era tipenie de om si statiunea arata aiurea si haotic datorita constructiilor neterminate.

Apoi, am facut o ultima escala in Tg Jiu ca sa vedem doua opere ale lui Brancusi. Cu toate ca trec pe acolo anual de vreo 10 ori, nu m-am orpit niciodata pentru ele :(.