Monday, March 26, 2012

Acasa

Nu am stat dintotdeauna aici unde locuiesc acum. Casa parinteasca a fost demolata in 1984 impreuna cu un intreg cartier, cartierul Antim - Uranus din Dealul Spirii sau Dealul Arsenalului.
Ironic, viata ma poarta inapoi in timp de fiecare data cand ma duc pe la Institutul de Speologie ce isi are sediul in incinta Casei Academiei Romane de langa Casa Poporului (ca Palatul Parlamentului nu o sa fie niciodata pentru mine). Intrarea in monstruoasa cladire megalomana se face pe nistre trepte ce erau la doua case mai in deal de curtea casei mele din strada Arionoaia de la nr.56. Si de fiecare data revad strada, pavajul, casele, verdeata, raiul curtii mele si a vecinilor.
In National Geographic Romania septembrie 2009, apare un articol bun insa si o harta cadastrala de exceptie peste care este proiectata situatia actuala a sitului. Astfel am reusit sa identific cu precizie pozitia casei ce se afla exact in coltul din stanga (privind dinspre Calea 13 septembrie) a Casei Stiintei si Tehnicii (adica Casa Academiei).
Acum vreo doi ani a aparut volumul "Farmecul discret al Bucurestilor" cu fotografii de Dan Dinescu, editat de Institutul Cultural Roman. Rasfoind putin prima parte, am ramas socat sa imi revad casa, la pagina 24. Sub fotografie este scris "Cartierul Rahova  - 1983" probabil pentru ca nu a fost identificata poza cu exactitate.

In primul plan drept este casa fam. Spirea (ma jucam cu Cristi si cu Ginelli), urmeaza apoi intrarea in curtea fam.Vasile si fix vizavi, casa cu zidul alb, este casa noastra, cu gardul "nou" la vremea aceea. Mai sus, este gardul plin de verdeata a d-nei Hilt. Intre cele doua imobile era o alee ce conducea la o constructie impunatoare ce apartinuse lui Maxentian.
O alta imagine cu strada noastra, de data asta vazuta din deal, de la intersectia cu Ion Taranu apare la pagina 14.
Pe la sfarsitul anilor '90 (pe caseta am scris 1998), Dana Deac a realizat un film de exceptie despre Bucurestiul de alta data, Venetia din suflete, despre distrugerea sa. Documentarul a facut parte din emisiunile intitulate Prezentul simplu difuzate de Antena 1. Cum pe internet nu am gasit deloc filmuletul m-am apucat sa il digitizez. Nu are o calitate prea buna pentru ca receptia mea era dependenta direct de actiunea vantului asupra cablului celor de la Canad, transformat in RCS ulterior, iar inregistrarea am realizat-o pe un video recorder VHS, mai precis Blaupunkt RTV 315. A trebuit sa aplic un egalizator si o compresie pe sunetul usor deteriorat. Filmul este un documentar exceptional despre Bucurestiul istoric ingropat cu buldozerul.



In afara "cozmetizarii" fizice, Bucurestiul a mai suferit o transformare mult mai grava, aceea a oamenilor. Pe langa faptul ca ne-am pierdut o mare parte a istoriei, insasi identitatea noastra de bucuresteni a cam disparut. Stramutati in "cutii de chibrituri", cum li se spunea odioaselor blocuri in care traieste majoritatea populatiei acestui oras, tragedia a continuat dincolo de momentul demolarii. Nu ne-a incaput mobila in apartamentele repartizate, am renuntat la valori lasate in podurile caselor, ne-am aruncat piane, mobilier de colectie, tablouri. Unii s-au sinucis, altii au trait mai departe ca intr-un "hotel", niciodata noua locuinta nu a mai fost casa. Intimitatea curtilor noastre nu s-a mai regasit niciodata in balcoane. Vecinii pe care i-am avut in Uranus, nu erau vecini, erau prieteni. Din pacate toate astea s-au terminat in cel mai brutal mod cu putinta. Asa moare o generatie si apare alta...cea de azi. O cunoastem cu totii. Ea ne da lectii despre arhitectura, urbanism si progres in general. Ei sunt noii bucuresteni ce ne amenajeaza capitala in splendide vile portocalii, verzi sau roz cu balustrade aurii si termopane albe ieftine in locul tocariei vertitabile. Ne implanteaza colosi metalici corporatisti in mijlocul caselor cu maxim doua etaje.
Uite ce "misto" si "cool" arata bre' Bulevardul Unirii si Palatul Parlamentului cu fantanile lor "beton" a caror apa colorata in rosu, albastru si verde ne imbie la poze de facebook! Pardon, Bulevardul Victoria Socialismului si Casa Poporului. Schimbi un nume si gata, stergi mizeria, istoria si nenorocirea. Ei bine, nu!
Sa revin insa, la Bucurestiul de alta data. Intamplator ai mei au fost pasionati de fotografie si film cel putin la nivel de amintiri de familie. La ora actuala, imaginile lor au valoare documentara. Am filmari realizate pe film de 8mm pe care am de gand sa le digitizez (tehnica denumita telecine). Cum aparatul nostru de acum 30 de ani nu este deosebit de performant, sunt nevoit sa imi achizitionez un proiector de 8mm. Ca negative, am 6x9 si format Leica (adica 24x36, full frame pentru cei nascuti direct in era digitala) ce trebuiesc scanata. Cum operatiile acestea consuma foarte mult timp, inchei acest prim episod al fostului Bucuresti printr-un simplu va urma.

Am gasit pe net cateva pagini extraordinare despre ce a fost:
Rezistenta urbana- Bucurestii Ceausisti
Rezistenta urbana - Cartierul Uranus Izvor
Rezistenta urbana - comorile ascunse de pe maidanul Academiei
Rezistenta urbana - intoarcerea pe maidanul Academiei
Rezistenta urbana - pe santierul Casei Republicii
Bucurestiul pierdut
Povestea Manastirii Mihai Voda
Bucuresti - odiseea comunista
Străzile în pantă din cartierul Uranus-Antim
Cazărmii – o stradă pierdută în negura vremurilor
Fostele clădiri de pe traseul Bulevardului Unirii (I)
Fostele clădiri de pe traseul bulevardului Unirii (II)
Istoria tragică a cartierului Izvor
Povestea bisericilor translatate
Biserici mutate de ing. Iordachescu
Berarul Oppler si strada Lazureanu
Rezistenta urbana - Piata Chirigiu si Calea Rahovei, ieri si azi

Si ceva articole din ziar:
Casa Poporului a înmormântat monumente şi destine
Povesti de Bucuresti
Timpul ruinelor

Fosti locuitori ai cartierului Uranus:
Bucureştiul, mon amour passé
Scena de pe strada Salvator
Povestea violoncelului

5 comments:

  1. Am gasit acest post si am avut placere.

    Am stat pe Arionoaiei intre anii 1953-1961, la numarul 48. Reintorcindu-ma in 1980 am facut citeva poze , printre altelea si poza colorata pe care ai pus-o la inceputul postului, care este luata de linga gradina numarului 48, nestiind ca e ultima clipa a acestei strazi.

    Am avut placere sa revad prietenele mele Cristina Stroe si Cristina Catargiu care apar in film.

    Poza doua pe care scrie Arionoaei 1983, nu este facuta pe Arionoaia ci pe Ecoului. Am adeverit acest lucru si cu un coleg care a locuit exact unde este facuta fotografia, si masina lui este aia de pe partea stinga.

    In orice caz, cele 2 fotografii negru alb mi-au facut placere deosebita. Poate mai ai si altele?

    Dan Perry, Haifa.

    ReplyDelete
  2. Am stat pe Arionoaiei intre anii 1953-1961, la numarul 48. Reintorcindu-ma in 1980 am facut citeva poze , printre altelea si poza colorata pe care ai pus-o la inceputul postului, care este luata de linga gradina numarului 48, nestiind ca e ultima clipa a acestei strazi.

    Am avut placere sa revad prietenele mele Cristina Stroe si Cristina Catargiu care apar in film.

    Poza doua pe care scrie Arionoaei 1983, nu este facuta pe Arionoaia ci pe Ecoului. Am adeverit acest lucru si cu un coleg care a locuit exact unde este facuta fotografia, si masina lui este aia de pe partea stinga.

    In orice caz, cele 2 fotografii negru alb mi-au facut placere deosebita. Poate mai ai si altele?
    Am luat o gura de oxigen !!!

    Dan Perry, Haifa

    ReplyDelete
  3. Va multumesc de comentariu, o sa mai scriu si partea a doua. De fapt, o sa pun pozele din cartile pe care le-am achizitionat referitoare la fostul cartier. Imaginile dvs. sunt fabuloase, mai ales ca sunt color. Ilinca Stroe m-a indreptat spre pagina dvs. de unde am luat poza din antet.

    ReplyDelete
  4. Super! Am fost coleg de clasa cu Cristi Spirea!

    ReplyDelete
  5. cata durere...bunica mea a scapat de sistematizarea satelor la mustata...l-au ciuruit pe tovarasi altfel tot satul si inca vreo trei sate erau demolate si cu totii mutati la bloc...au apucat pe langa Bucuresti sa faca asta

    ReplyDelete

Bine ai venit. Ia o gura de OXiGEN !