Inca un horn

Este 2 iunie si mergem in Polovragi. Un horn in tavanul Salii Piticilor din Rezervatia Turistica mi-a facut cu ochiul turele trecute. Pe langa asta, avem nevoie de diferenta de nivel dintre intrare si galeria noua si Roxana cu Dragos se vor ocupa de asta. Mai trebuie sa verificam si nivelul apei din sifonul nr.6 pentru a sti cat a crescut in urma ploilor din mai.

Drumul pana la Polovragi nu mai prezinta interes, il fac de mai bine de 10 ani. Pe Dragos il pescuim de pe drum, aflandu-se in Rm. Valcea in perioada respectiva.
Incepem sa ne echipam si Octav aranjeaza banana de escalada: buclele, gujoanele de 10, rotopercutanta, scaritele, trusa de spituri. Fetele fileaza in alta banana o coarda statica ca sa o avem in cazul in care trebuie sa urce toata lumea in horn. Pe dinamica nu se pune problema sa te dai cu blocatoarele.

Mergem cu totii pana sub horn. Incep sa ii caut traiectoria cea mai facila pentru ca dupa 4-5 metri surplombeaza iar in speo nu te cateri ca sa dai "grade", ci ca sa iti atingi scopul cat mai repede. Escalada e doar un mijloc.
Imi iau cu mine strictul necesar de amaraje ca sa nu ma traga in jos prea tare.
Ma urc pe o septa din perete si, sprijinit de Octav, bat primul gujon ca sa am in ce sta. Pun primul expres, bag scarita si urc in ultimul element. Vine al doilea gujon. Il bat cam greu pentru ca nu am cum sa fac parghie iar rotopercutanta de 2,4 Kg imi solicita aiurea incheietura. Gasesc un natural si il "imbratisez" cu un anou de dyneema. Pun in el o scarita si incerc sa vad daca tine. Se pare ca da. Castig un pic de teren si gasesc un loc bun de alt gujon. Boc poc rasuna ciocanul. E gol peretele acolo. Caut un alt loc si obosesc. Ii strig lui Octav sa ma tina si ma las in ham sa ma odihnesc si sa studiez situatia. De jos Ana imi trimite inca cateva bucle pe coarda statica pe care o trageam dupa mine ca sa o amarez sus pentru a urca si ceilalti, daca era cazul.
Ma ridic iar in ultimul element al scaritei si incerc alta bucata de perete cu ciocanul. Tum tum, suna bine ! Vruuuuuum, spiralul Hilti intra in actiune si reusesc sa forez din prima locul pentru gujonul de 6cm adancime. Pun al patrulea expres si scarita apoi incerc sa vad cu frontala daca se vede ceva in sus. Hornul face un cot la 90* si nu ma lasa sa vad daca se incheie sau continua. Deci, asta e, trebuie sa urc. Mai gasesc un natural si mai folosesc un anou.

Trec de un prag dupa care am prize destule ca sa mai intaintez si fara scarite. Din nou ma uit in sus. Capatul hornului tot nu se vede. Asta e, mai departe. Vine un plan inclinat spalat bine. Nu pot bate nimic in scurgere ca e goala pe dedesubt. Caut lateral sa dau in perete si gasesc o clepsidra parca special pusa acolo ca sa fixez un anou. Mai urc un metru si incep sa bat iar un gujon. Vreau sa vad ce e dupa scurgerea pe care ma aflu si nu mai rabdare dar nu am cum sa urc ca alunec asa ca mai bat un gujon si...in fine vad capatul hornului ce se pierde intr-un gur inconjurat de speleoteme. Anunt vestea trista si celorlalti si urc totusi pana in capat ca sa fiu sigur ca nu ma insel. Din pacate, dupa nici 14 metri, hornul ce jos parea mare, se termina pur si simplu. Foloesc amarajul cu lant ca sa echipez ca la carte coborarea si montez coarda statica in doua ca sa cobor.
Urca si Octav, apoi Mihai ca sa arunce si ei o privire si strangem calabalacul. Roxana si Dragos tocmai terminau si ei drumuirea si iesim cu totii afara. Cautarile noastre vor continua, cu rabdare.