miercuri, 12 septembrie 2012

Avenul de sub Coltii Grindului à la carte


Intre 6 si 12 august ar fi trebuit sa aiba loc "Tabara Speologica Internationala Grind 2012" avand ca organizator A.S.Focul Viu prin subsemnatul. Anuntata cu un an inainte, la tabara ar fi trebuit o sa dea buzna speologii din tara sa lucreze in al doilea aven ca denivelare din tara. In ziua in care inscrierile se incheiau eram cinci participanti. Astfel ca am fost nevoit sa anulez invitatia si sa restrang tabara la o tura de week-end in care puteau participa mai multi. Vorbind cu prietenii de la Avenul Brasov, realizez ca e posibil sa continuam echiparea cavitatii chiar si numai pe durata a trei zile. Erau foarte hotarati. La fel de hotarati au fost si Alin, Ovi, Mihaita si Anca de la Focul Viu. Astfel, planul s-a batut in cuie: plecam vineri dimineata si la 10:00 ne intalnim cu cei de la Avenul la giratoriul din Zarnesti. Parcul National Piatra Craiului a venit in intampinarea noastra si ne va spriji cu o masina de teren pentru a ne deplasa echipamentul pana la capatul drumului forestier din Prapastiile Zarnestiului. Variabila cea mai mare era reprezentata de timpul in care am fi putut transporta intreg echipamentul pana la refugiul speologic.
Zis si facut, vineri dimineata la ora 7:30 o masina plina ochi cu cinci ocupanti, 400 m de coarda, 50 de amaraje, echipamente individuale si multe altele, porneste spre Zarnesti. La 9:45 ajungem la giratoriul unde dupa cinci minute apare Land Rover-ul Parcului National Piatra Craiului. Tricoul cu "Maraton Piatra Craiului" al rangerului Radu ne aduce instantaneu in atmosfera Craiesei Muntilor. Suntem printre prieteni. Ma duc sa imi iau o cafea si apare si VAN-ul celor de la Avenul Brasov. Facem cunostinta si transferam lucrurile din masina lui Alin in jeep-ul parcului. La bariera lasam masina noastra si continuam drumul pana la capatul sau de unde incepe marcajul turistic banda rosie spre "La Table".
Grupam absolut tot echipamentul colectiv si ne strangem roata in jurul sau. Fiecare ia cat considera ca poate duce. In cateva minute dispare tot in rucsaci. Pornim la drum. In doua ore si jumatate suntem cu totii la refugiul turistic Grind. Ma uit la ceas si nu imi vine sa cred. Incepe sa ploua si ne retragem in refugiu ca sa nu ne udam din start. Pret de o ora stam de povesti apoi ploaia inceteaza. Ne impartim in doua. Cativa raman la refugiul turistic si vor cobora dupa apa.

Majoritatea va urca la refugiul speologic echipamentul strict necesar in seara respectiva si a doua zi de dimineata. Pe langa asta, avem si 20 de litri de apa. Fiecare urca pe unde considera. Remus, Alin si Ovi merc prin vale. Eu cu Geza urcam pe coama. In doua ore ne adunam toti la refugiul speo. Asta inseamna o ECHIPA ! Ramane pe loc prima echipa, reprezentata de mine, Geza, Alin si Ovi. Restul coboara la tabara de baza. Vor urca din nou a doua zi.
Datorita timpului scurt in care am reusit deplasarea materialelor, voi intra cu Geza sa echipam ce lucrasem acum doi ani, respectiv pana la cota -90. Mancam ceva, ne odihnim pret de o ora si la 20:00 Geza incepe echiparea mainii curente. Totul merge uns, am fisa de echipare in cap. Iesim dupa doua ore si admiram spectacolul de licurici artificiali din vale.
Mancam, stam putin de povesti si la somn cu noi. Urmeaza ziua de lucru.
Ne trezim la 7:30 si ne pregatim. Luam micul dejun, preparam Isostar, filam corzile. Intram toti patru pana in capul urmatorului put unde deja trebuie sa batem un s.p.i.t. Urmeaza o deviere apoi o mica platforma. Geza iese ca sa reintre cu echipa de vizita. Raman cu Alin si Ovi si continuam echiparea putului de 37 de metri in capul caruia am ajuns. Ne sfatuim putin daca sa folosim vechile spituri, greu accesibile, sau sa batem altele. Alegem a doua optiune si ne intrebam de ce nu intra Geza cu echipa de vizita compusa din Mihaita si Adrian. Mai batem doua spit-uri in urmatorul cap de put si hotarasc sa iesim afara ca sa verificam situatia. Lasam banana si amarajele pe coarda. La iesire, pe ultimul put, ne intalnim cu echipa de vizita. Intarzierea a fost cauzata de Mihaita care isi uitase lonjele la refugiul turistic iar Adrian nu avea ham de speo. Refacem din mers planul. Mihaita vine cu echipa noastra ce va lua o pauza de patru ore la refugiul speo. Geza, Remus si Erno intra sa continue echiparea.
Mancam ceva si ne bagam la somn. Vremea e mohorata, ploua marunt. Norii au pus stapanire pe vale si nu mai vedem nimic din peisaj.

Ne trezim, ne echipam si intram. Ploua incontinuu de cand am iesit. Ne regasim prietenii la baza putului de 37, inaintea gaurii de soarece. Ne asteapta sa hotaram ce facem. Pe Mihaita il lasam in asteptare in mana curenta. Va urca cu cealalta echipa. Nu e nimic de vizitat pana nu terminam. Le fac un ceai cald la baieti si continui echiparea batand doua spituri imediat dupa gaura de soarece. Cobor si vad ca freaca coarda. Urc, mai bat un spit. Cobor si dau liber. Geza s-a hotarat sa ramana cu noi. Erno, Remus si Mihaita ies impreuna afara. Continuam prin meandrul ce are trei saritori. Cap de put pe naturale, jos. Hmm, pai stai asa, am zis "a la carte". Aham, vom bate doua spituri de mana curenta. Urmatoarea saritoare, mana curenta, cap de put, la fel si la ultima. Ultimul prag ne conduce in buza putului Water Schaft de 46 m. Il mai facem si pe asta ? Ne uitam la ceas. E 22:00. Afara ploua si nu pare sa se opreasca. Cred ca maine nu va mai avea nimeni chef sa intre la dezechipare. Deci, dezechipam azi.
- Noapte alba baieti !
Dezechipeaza Alin pana la -90 de unde preia Geza. La 5 dimineata suntem afara cu tot echipamentul. Ne punem sa mancam ceva si inainte sa cad lat fac schita de echipare. 26 de spituri am consumat dar a iesit "à la carte" - deviza echiparii noastre din Grind.
Apucam sa dormim un pic apoi ne punem pe sortat echipamentul. Facem inventarul. Nu lipseste nimic. Nici nu terminam bine de mancat ceva ca din vale au urcat Toni, Erno, Adrian, Remus care iau in carca aproape tot echipamentul colectiv si pornesc la vale cu el. Ramanem doar cu rucsacii personali. Jos palaria !
Plecam toti pe o mocaneasca oribila. Ne regrupam la refugiul turistic de unde ne incarcam si cu echipament colectiv. Coboram fericiti spre drumul forestier unde la 18:00 trebuia sa ne astepte cele doua masini care ne adusesera.
Le-am gasit acolo inca de la 17:45. Imbarcam tot si coboram. La bariera noi ne recuperam masina si ne luam ramas bun de la prietenii din Brasov. Ce oameni ! Ce echipa !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine ai venit. Ia o gura de OXiGEN !