miercuri, 14 mai 2014

EcoMarathon cinci


Dupa un an implinit de la finalizarea acestui maraton, realizez ca nu am scris nimic despre cum a fost, asa ca o voi face acum, la un an. In stransa legatura cu feelingul unei ture modeste.
In primul rand, intre timp softul meu preferat Sports Tracker s-a prostit si nu mai permite "embed" pe paginile de internet, doar link catre activitate:
http://www.sports-tracker.com/workout/raducdumitru/536e71b9e4b03f2cc32acd59

Intocandu-ma la EcoMarathon, a fost greu. Punct.
Prima bucla a decurs normal, fara probleme, cu motorul la ralanti ca sa fac fata si la celelalte doua bucle ce alcatuiesc trifoiul traseului. Cam in 2 ore si 10 minute eram din nou la start ca sa pornesc pe bucla doi. Urcarea pana in coama dealului din bucla doi nu mi-a priit deloc. Incepusa ploaia iar vantul ma paraliza. Mi s-au racit complet muschii si nici cu moralul nu stateam prea bine. Sus, pe coama imi era de-a dreptul frig, rau de tot. Fugeam sa ma incalzesc si nu reuseam. Pe coborarea catre asfalt am schimbat impresii cu Clara si mi-am mai revenit in Punctul de alimentare dinaintea urcarii spre Cheile Gradistei. Aici eram ferit de vant. Urcarea prin padure a decurs fara probleme, ma asteptam sa fie mai lunga si m-a surprins placut faptul ca timpul a trecut repede. Aici, la Cheile Gradistei, am mancat mai consistent si am pornit sa inconjor baza sportiva in alergare lejera, cam la 9 km/h. Un fel de plat, combinat si cu asfalt. Dupa ce dai roata complexului, cobori intr-o vale in care in dreapta vezi Fundata. Apoi urci ca sa te intorci pe directia satului Moieciu. Coborarea ce te scoate pe langa bisericuta din deal a fost ok dar uda. Eram fleasca de la ploaie si de la baltile de pe traseu.
Ajuns din nou la start, pentru a porni in bucla trei, realizez ce mizerabil e momentul. Nu ai chef si foooarte greu te determini sa pornesti din nou la deal. Infulec bine ce pot, beau o cola de la Roxana si pornesc spre a treia bucla. Urc foarte greu, abia ma misc pe urcarea pana la bisericuta. Clara se vede in spate si se apropie. E clar ca sunt "pe baterii". In cap avea doar urcarea pe Gutanu. Pentru ea ma conservam. Cobor in Valea Bangaleasa si ma indrept spre punctul de hidratare care are si cola :) Urmeaza mareata urcare in Poiana Gutanu. M-am speriat degeaba. A trecut instantaneu si eram chiar putin dezamagit ca m-am speriat prea tare de ea. Pe platul ce a urmat ma depasea toata lumea. Cand a venit in fine, coborarea finala, am realizat ca trebuie sa mai si alerg ca sa nu trec de opt ore. L-am terminat in sapte ore patruzeci. Cam mult. Ma asteptam la sapte, dar e bine. Senzatia dinaintea pornirii in bucla trei e memorabila. Psihologic traseu. Frumos, probabil, pe vreme frumoasa. Acum, nu mi-a placut. Vedem data viitoare.
A doua zi, vremea s-a imbunatatit considerabil si au urmat cateva momente de relaxare de vis la Cheile Gradistei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Bine ai venit. Ia o gura de OXiGEN !