Vineri, cinci august, la amiaza, am plecat impreuna cu Roxana, Mihai si Irina in Piatra Craiului sa ne clatim ochii si mintile. Mihai ma rugase sa ma gandesc la un traseu ca sa stim ce facem, sa avem ceva, un plan. Mi-am adus aminte de locurile astea minunate prin care nu am mai trecut de mult si am propus urcare prin Valea Crapaturii pana la Curmatura, pentru ca a doua zi sa facem cat putem din creasta. Accuweather anunta o vreme de vis. Ca sa ne fie mai comod la intoarcere, am reajustat ruta astfel incat am lasat masina langa fantana lui Botorog si in doua ore ne cazam la cabana Curmatura, cabana mult schimbata fata de ce stiam. Din fericire, in bine.
Am mancat bine si ne-am retras in lumea viselor instantaneu. Am propus sa ne trezim la 7:00.
Dupa micul dejun am pornit spre saua Crapaturii unde un prim grup de caprite nu se prea sinchisea de noi.
Nu mai tineam minte mare lucru si mi-a placut enorm sa redescoper farmecul Pietrei Craiului. In capul meu se infiintase ideea ca facem toata creasta si dormim in "noul" refugiu din Funduri.
Astfel ca am inceput sa trag cam tare. Din spate se auzeau ceva bombaneli dar eu deja aveam fixata ideea.
Cel mai mult imi place sa stiu pe unde merg, astfel ca imi foloseam harta scoasa de la "naftalina", editia 1992 si numaram varfurile.
Se facuse extrem de cald si mi se pare ca nu mai plouase de mult timp pe aici. Pana si la umbra era zapuseala si un aer extrem de uscat. Isostarul disparea constant si deja intrevedeam rationalizarea apei.
La Refugiul Ascutit am mancat paste carbonara "ready pasta" si cascaval. Am facut evident si o cafea. Mihai a deschis usa refugiului pentru a o inchide repede la loc. Era plin de gunoaie. Ce o fi asa greu sa ne invatam sa caram dupa noi murdaria ? Neverending story. Ce ne-am face fara gunoaie pe muntii nostrii ? Despre ce am mai discuta ?
Erau multi turisti pe traseu, stateam la coada la saritori. Lume in general bine echipata si cu bun simt. Ne dadeam binete, etc. Dupa Timbale au aparut si niste "domni" care confundasera muntele cu maidanul de jucat mingea.
- Hai mai repede ca pierdem meciul !
- Deja simt miros de gratar, gratar frate !
Ma uit la ei usor naucit, poate si de la soare.
- Mai e mult bre pana la cabana aia ?
...
- Nu mai e, e aici, dai coltu' si se vede.
Fetele incepusera sa aiba ceva probleme astfel ca mi sa parut excelenta ideea de a sta in "noul" refugiu din Sau Grindului. Problema se punea daca o sa avem loc si intr-adevar nu aveam. Erau deja corturi montate afara. Ne uitam dupa un loc plat dar toate erau ocupate. O domnisoara amabila ne-a zis ca putem sa stam pe locul unde manca, dupa ce termina masa. Multumim frumos, chiar asa am si facut dupa ce in prealabil am cautat fara succes cu Mihai un loc plat mai spre vale.
Am gatit din nou paste si am mancat destul de bine. Apa nu prea mai aveam si am pastrat pentru dimineata jumatate de litru.
O noapte de exceptie cu apus in stanga si capre negre in fata. In somn ne-am cam "viermuit" pentru ca tot alunecam pe panta si ne trageam inapoi in pozitiile initiale de somn.
Dimineata ne-am trezit primii si dupa o cafea si un ceai cu ultimii stropi de apa am am pornit insotiti de alte caprioare spre Om ca sa coboram via Grind - La Table - Prapastii la masina lasata la Fantana lui Botorog.
A fost o tura foarte frumoasa si relaxanta intr-o super companie. Oricum, nu mai tineam minte cat dureaza creasta dar dureaza ceva si nu e chiar o joaca.
