Sa incep 2016

Ma uit in urma si realizez ca 2015 a fost un an urat ce a scos in evidenta mizeria din semeni mai ales dupa #colectiv si a adus in prim plan spiritul de turma si superficialitatea oamenilor. Pe langa asta, si natura ne-a "daruit" un Craciun de exceptie cu temperaturi de 15 grade, sa tot cantam "florile dalbe".
Un an care ma bucur ca s-a incheiat. Mi s-a parut ca a durat mai mult decat altii.
Dar sa incerc sa schitez ce va urma in 2016, evident pentru mine.
Pai intai sa vad pe unde o sa schiez avand in vedere ca nu avem zapada deloc. Schiul e la "mare pret" in continuare in .ro. Adica nu multi il practica si din pacate nici natura ne ne ajuta. Stau cu ochii lipiti pe Eurosport la cupa mondiala si ma minunez de atmosfera de la sariturile cu schiurile chiar si in lipsa zapezii. Sa mai tot treaca vreo 50 de ani sa avem si noi 10000 de spectatori la asa ceva. Pana atunci, aflam in continuare de la "canalele" autohtone de minunatele realizari financiare ale fotbalistilor nostrii...
Deci, unde voi schia ? Pai m-am inscris, automat, la cupa de ski a Consulatului Austriei la Sibiu ce se desfasoara anual la Arena Platos. Daca nu da cu zapada, prevad o amanare.
Mai intai insa, sper sa fie ok in Poiana, ca sa ma duc macar doua zile.
Apoi, sunt competitiile de alergare: vreau la Alba Iulia City Race sau cum bine ne transmite sloganul: "aleraga in cealalta capitala". Sper sa se mai tina caci pana acum nu s-a dat startul la inscrieri.
Ar trebui sa nu lipsesc de la EcoMarathon nici anul asta dar nu mai sunt asa hotarat ca in anii trecuti. Ceva lipseste.
Clar, Maratonul Apuseni, e in topul preferintelor mele. O cursa deosebita, grea, intr-un cadru exceptional oferit de plaiurile domoale ale Baisorii.
Retezat Skyrace a reusit intr-un timp foarte scurt sa se suie in topul competitiilor de anduranta datorita "cremei" de la start reprezentata de cei mai buni atleti ai planetei la capitolul anduranta.
Drumetia mi-a cam lipsit anul trecut si trebuie remediata problema. Imi e foarte dor de Ceahlau iar in Bucegi e musai sa fac o vale tehnica.
Muzica m-a insotit toti anii acestia si imi face deosebita placere sa ma afund in diferite stiluri muzicale, preferatele fiind electornica, metalul, clasica si rap-ul. Functie de stare si loc, folosesc boxele HiFi Canton sau castile Sennheiser.
Am lasat la urma pasiunea nr.1, speologia. Toate cele de mai sus au tinta clara de a ma tine in forma pentru a putea continua sa explorez cat mai adanc in maruntaiele pamantului. Subliniez explorez, nu speoturism sau alte preocupari pseudospeologice.
Sa vad la sfarsitul anului cate din cele de mai sus imi ies....

Creasta Pietrei Craiului intr-o zi

Trebuie sa ai chef si stare ca sa scrii ceva despre o tura in Craiasa muntilor de la noi...si pentru ca nu sunt intr-o astfel de stare, o sa ma rezum la traseu si la abordarea sa.

Mai inainte insa, un flashback cu august 1994:
Rucsac de 30 Kg din care 10 de apa si traseul:
1) Cabana Gura Raului - Valea Crapaturii si pus cortul in sa;
2) Urcare din Saua Crapatrii pana la Refugiul Ascutit si cazarea la refugiu;
3) Parcurgerea crestei in continuare pana la Piscul Baciului (La Om) si camparea exact pe locul unde acum se afla refugiul din Saua Grindului;
4) Vf La Om - Saua Funduri si coborarea pe Valea Urzicii pana la fostul refugiu de lemn Spirlea.
Ca sa ma fac mai bine inteles si cateva fotografii (film Konica VX 100):

Dupa fix 18 ani, aproximativ acelasi traseu, chiar mai lung, in 14 ore...w e l c o m e   t o   f u t u r e:
Raid trail-ul este un concept infratit destul de mult cu trail running-ul. O tura de raid trail inseamna echipament minimal si usor, conditie fizica si...miscare aproape non stop. Astfel, se pot parcurge trasee alpine in timp scurt, fara pauzele de rigoare pe care le implica o tura de trekking cu rucsac de minim 60 l.

Dosita intr-un sertar, ideea de anul trecut de a face superba creasta a Pietrei Craiului intr-o zi am reusit sa o pun in practica pe 4 august impreuna cu Florin. Piatra Mica, geologic vorbind, apartine tot de Piatra Craiului astfel ca am inclus si acest mini Crai in traseu.
Intr-o astfel de tura risti insa sa pierzi din farmecul muntelui, concentrat fiind mai mult pe timp si distanta. Noi nu ne-am spetit, cu toate ca am mers sustinut. Am facut poze, am filmat si am facut cinci pauze mai mari (in Vf. Piatra Mica, Vf. Turnu, Vf. Ascutit, Saua Grind si saua Funduri). Timpul total de la pensiunea Casa Dode din Zarnesti unde ne-am cazat si retur a fost de 14h30'. Am alergat o singura portiune din Funduri pana in padure.

Am vrut sa sa luam cu noi doua evenimente dragi noua, purtand tricoul de anul trecut de la Maratonul Pietrei Craiului si sapca de la Eco Marathon de anul acesta. Ambele produse de Salomon.

Traseul nostru in format google map il puteti descarca de aici.

Am carat amandoi cate trei litri de apa atat in rezervoarele de hidratare cat si in doua bidoane. Am folosit compoturi Aptonia, batoane Aptonia si Isostar, alune, mere si amestecuri de la NutLine. Eu mi-am luat si plicuri de de cafe frappe :))

Am beneficiat de o vreme superba, usor cam cald totusi. La finalul zilei eram destul de prajiti.

Am spart traseul in cinci segmente:
1) Fantana lui Botorog - Vf Piatra Mica

2) Vf Piatra Mica - Vf Turnu

3) Vf Turnu - Refugiul Ascutit

4) Refugiul Ascutit - Vf La Om

5) Saua Grind - Saua Funduri

6) Saua Funduri - Fantana lui Botorog

Pe ultimul segment am lasat ceasul sa inregistreze de la Grind pana la sosirea de la Botorog. Am depistat un bug in softul ceasului: viteza maxima din software-ul Geonaute e mult mai mica decat viteza maxima reala masurata de ceas. I-am sesizat pe cei de la Kalenji si mi-au raspuns prompt ca studiaza problema.

A doua zi ne-am revenit cu o tura scurta: Zarnesti - Valea Crapaturii - Cabana Curmatura - Fantana lui Botorog - Zarnesti.

La final, pot spune ca am trait mai repede...