In fiecare an m-a uimit faptul ca atmosfera a ramas constant vie chiar daca evenimentul e mainstream deja. 1300 de participanti echivaleaza cu cele mai tari evenimente de gen. Sper sincer sa ramana asa atat atmosfera, cat si traseul si pachetul de concurs. Organizare fara cusur. Asta e Maratonul Apuseni!
Sa revin la povestea de anul acesta insa.
Am plecat la 9:30 vineri cu Roxana si Dragos spre Baisoara. In afara catorva semafoare pe Valea Oltului druml a fost lejer si placut. Am scos un consum de 4,2% cu un Ford Focus de acum 10 ani, diesel. Am facut o escala la Sibiu pentru alimente si lichide apoi am continuat pe clasica ruta Sebes - Alba - Aiud. Traseul intre Aiud si Buru prin Rimetea a fost o surpriza extrem de placuta pentru Dragos. Peisaje de vis cu cer albastru, nori fotogenici si verde, mult verde. Mai ales verde !
Clar aici trebuie o tura de suprafata anul asta. E prea frumos locul. Se va intampla in curand.
Ajunsi in Statiunea Muntele Baisorii, ne intampina un mare banner "For those about to run, we salute you". O rapaiala de ploaie ne mai domoleste emotia.
La ora 19:00 am parcat masina langa gazda manifestarii, Pensiunea Skiland si ne-am ridicat pachetele de concurs. Chiar si acum, dupa sase ani de cand practic alergarea, ma fascineaza cotrobaitul prin punga in care se afla "nimicurile". Am gasit numarul de concurs cu cipul aferent lipit pe spatele numarului, un baton cu cereale de la Nutred (aici fac o paranteza la propriu caci au inceput sa imi placa foarte mult produsele acestea cehesti, arhinecunoscute), cateva pliante, o reducere la World Class, tricoul de anul acesta ce vine ca si turnat si mult asteptatul buff. Din nou trebuie sa remarc designerul. Buff-ul e deosebit, ca in fiecare an. Ca tot vorbeam de design...si pagina de internet a primit un nou update. Arata fantastic. Pacat ca nu am salvat si vechile layout-uri. Toate au fost inspirate si originale.
Dupa drumul de 9 ore, am reusit sa dorm bine nu inainte de a gati paste tortellini cu doua tipuri de sosuri de la Tomi: olive si bolognese. Trebuie sa spun ca sosul asta rupe toata concurenta la gust si l-am descoperit recent. Nu are gustul specific de conserva cu toate ca e clar ca are si el "ceva" ca sa tina pe rafturile magazinelor saptamani de zile.
Ne trezim devreme dar odihniti. Cum Dragos si Roxana sunt obisnuiti cu ora 6, ii aud in somn povestind. Eu fac ochi pe la 6:30.
- Mah, e ca draq de devreme. La culcare cu voi !
Dar cine sa mai doarma, eram toti fresh. Cobor sa prepar cafeaua si ceaiul. Mancam un mic dejun bogat si ma repun in pat pentru cateva momente. Imi fac inventarul cu ce voi lua la mine in borseta: 500 ml de Isostar Long Energy, un gel Nutrend la tub, un gel Isostar, un activator Isostar, un compot Aptonia si o fiola de magneziu Nutrend. Inainte de a pleca din camera bag un activator Isostar si o fiola de magneziu Sponser. Gata !
Pornim spre start lejer. Maratonul a plecat la 9:00. Noi plecam la 9:30. Dragos si Roxana participa si la incalzire. Eu ma holbez la cer. E ceva cu albastrul asta...e prea albastru.
Zece, noua, opt, sapte, sase, cinci, patru, trei, doi, unu, start...
Plec ca berbecul tare. "E semi, nu maraton, asa ca bag" imi zic eu. Evident ca pe la jumatatea pantei ma apuca durerile de splina, ficat si plamani si ma opresc din alergare ca sa constat ca mai bine mergeam in loc sa plec ca tarzan. In fine, urc chinuit pana la primul plat unde din nou alerg, mai temperat de data asta. Iar urcus dar nu mai alerg, merg ok. Inca de anul trecut, traseul trece peste un varf unde e instalat un telescaun. Pe urcarea de sub varf ma intrece Roxana. E clar ca am plecat prea tare. Stati asa ca vine partia de sub telescaun. Fix 18,6 km/h prind astfel ca remediez problema de pe urcare instant. Doar ca aceasta prima coborare dureaza putin si iar vine un fals plat inainte de primul punct de alimentare. Nu ma opresc si dau pe gat tot tubul cu gel Nutrend. Ajung in PC de unde incepe marea coborare printre jnepeni. Parca nu mai sunt atat de desi ca anul trecut...sau mi-au crescut mie picioarele. Nu, jnepenii sunt mai pitici si mai plapanzi. Nu e musai sa alerg pe poteca dintre ei si bag pe langa ca sa depasesc. Termin cu jenepenii si intru intr-un mic plat. Tin pasii largi ca sa imi calmez adrenalina. Vine coborarea prin padure. E noroi. Parca nu ating pamantul. Realizez ca daca ma impiedic ma voi face praf. Am 20 km/h. Pun o melodie tampita pe repeat in casti ca sa imi tina isonul in coborarea dementa. Ajung in luminisul cu Crucea Crengii. E plat si mi s-a mai redus viteza dar nu ma opresc pana la scurta urcare ce urmeaza. Aici iau gelul cu cofeina Isostar caci nu vreau sa ma opresc in punctul de la alimentare ce urmeaza decat sa dau cu putina apa. Iau un pahar si il torn direct in gat. Nu prea apuc sa inghit si plec in alergare. Revin la mers unde traseul de maraton intersecteaza traseul de semi. Bag iar alergare. Ma ia vezica. O pun in stand-by pana inainte de urcarea spre Zapodie. Pe urcare incep sa ma chinui sa imi misc mai repede picioarele. Nu imi iese. Ajuns in varful pantei reincep sa alerg. Va fi ultima portiune alergabila pentru mine inainte de forestierul psihologic de la final. Coborarea asta e scurta astfel ca alergarea nu tine prea mult. Ma stradui sa alerg in continuare dar fals platul ma termina. Trec raul si ma indrept spre ultimul punct de alimentare. Aici beau doua pahare de izotonic si imi reumplu unul din bidonase tot cu izotonic. Nu mai sunt decat vreo patru kilometri insa imi trebuie lichid. Trece o vesnicie pana termin forestierul. Cand vad prima cladire, revin la alergare cu un ochi pe ceas. Ratasem planul de trei ore. Trec linia de sosire in 3:05 obosit dar nu varza. Ma enervez ca am avut plan de timp. M-am chinuit pe urcari degeaba. Vine si Roxana apoi Dragos. Plecam impreuna spre pensiunea Nicoleta unde suntem cazati. Ne reintoarcem la Gulas Party. Eu imi iau mici si o bere. Stam pret de o ora la tabara de baza a evenimentului apoi mergem sa tragem un pic pe dreapta.
Revenim la 19:30 pentru a vedea premierea. A mai trecut un an, a mai trecut o alrgare. Cred ca merita mai mult un maraton pentru ca traiesti mai mult timp ceva ce nu e descriptibil neaparat. Mi-a parut rau ca s-a terminat. A fost frumos.
Duminica am facut o escala in Rimetea si in Alba Iulia ca sa amanam cat mai mult reintoarcerea in "metropola" gri. La revedere Maraton Apuseni, esti un lucru frumos !
No comments:
Post a Comment
Bine ai venit. Ia o gura de OXiGEN !