Luna septembrie, 2016. Proaspat venit din tabara speologica Grind, am la dispozitie trei zile sa imi spal echipamentul si sa imi fac bagajul pentru "next big thing": continuarea explorarilor din Kreuzhohle, Austria. Avenul are pana acum -510m stabiliti in 2015 in "Piata Unirii" - asa am denumit noul pasaj reprezentat de o intersectie de doua diaclaze - si o dezvoltare de cca. 1400 m.
Inainte de plecare insa, am vrut insa sa elimin un stress ce dateaza de ceva ani: un rucsac mare, de peste 80 de litri. Nu mai vreau sa pazesc doua-trei bagaje pe care ulterior sa le combin intr-unul pentru a le cara in sus si in jos pe munte. Ce am acum (65 litri) e neincapator si intotdeauna mai car o banana transporter speologica de 60 l cuplata pe rucsac.
Ma hotarasc sa probez ce gasesc "live" in .ro. Imi iese in cale modelul Nanga Parbat de la Fjord Nansen. Nu auzisem in viata mea de firma asta si banuiam ca sunt ceva nordici. In magazinul Nootka ma lamuresc ca e vorba de niste polonezi. Modelul Nanga Parbat are 85+10 litri cu "etajul" ridicat plus un pui de 5 litri ce se poate aplica pe rucsacul mare cu ajutorul unui fermoar. Adica e un rucsac de 100 litri !!!
In magazin l-am incarcat cu ce am apucat de prin magazin (o bobina de coarda de 100m, trei saci de dormit comprimati si doua corturi) ca sa fac proba "de spate", ca degeaba incap multe daca spatele rucsacului nu face fata. Mare noroc am avut sa imi vina dupa ajustarea a tot ce am gasit ajustabil. In mod normal rucsacii imensi ca acestia nu sunt pentru persoane de sub 1,80 m. Adica, nu au cum sa fie. Nici asta nu e, dar strans la maxim, imi vine fara probleme. Pot doar sa spun ca am descoperit o noua firma de la care clar o sa mai iau echipament.
Un alt pas dupa achizitionarea a orice nou, e sa il personalizez un pic: tai orice surplus de chinga de pe toate laturile. Cum rucsacul imi vine doar strans la maxim atat la centura de mijloc cat si la bretele, am eliminat cca. 2m de chinga ce urma sa flencane in vant. Nu am inteles niciodata de ce majoritatea stau asa, lasand sa atarne franjuri de chinga de care nu ai nevoie niciodata... .
Am lasat surplus doar la extensia capacului si in partea de jos pentru atasarea vreunui accesoriu daca va fi cazul vreodata.
Dupa ce am terminat de incarcat lista de echipament in el, am realizat ca mai aveam loc de inca doua geci groase. Adica nu era full. Si tocmai imi incapuse TOT ! Lista cu ce am "bagat" in el e la finalul articolului.
Autobuzul a plecat la 5 dimineata. Din fericire am dormit destul de mult si nu m-a chinuit prea tare statul chircit si anturajul. Pauzele mari au fost in Brasov (unde am si schimbat autobuzul), Sibiu si Orastie. In vama cu Ungaria am stat o ora. Apoi, ceva pauza mai lunga in Ungaria. Cam de aici mi-a fugit si somnul si m-am plictisit ingrozitor. Am frunzarit tableta proaspat achizitionata ca sa o conectez la DistoX-ul cu care urma sa cartez.
Am ajuns la destinatia mea la 5:36. Gara goala complet. Gasesc doar un chiosc sa imi iau un corn si o cafea.
Stau pe o banca cu monstrul langa mine asteptand sa se lumineze, moment cand fac cunostinta cu concetatenii ce fac prezenta in fiecare dimineata in gara centrala.
Ma plimb cu rucsacul imprejurul garii. Nu vreau sa il predau la bagaje doar pentru cateva ore.
La ora 8:26 soseste punctual autobuzul mult asteptat. Pe drum reusesc sa adorm un pic. Ajuns in Lofer ma cuprinde o emotie. Amintiri, povesti, jucarii, gura sobei, pisici....
Plec agale spre drumul ce ma conduce in parcarea Lofer Hochtall. Casute cu muscate, un varf ascutit ce ma studiaza, lemne ordonate, curatenie si aer. Gandurile imi zboara. Cu toata ca resimt un pic cele 23 de kilograme, magia locurilor ma detaseaza de trup. Plutesc pur si simplu. Ajuns in parcare, fac o mica pauza. Ce nebunie de urcus ma asteapta. Pe el o sa aflu si cum sta treaba cu sistemul de amortizare al rucsacului. Imi calca bine pe solduri cu toate ca nu e pentru persoane scunde. Stranse la maxim chingile in cataramele de la sold, tot mai am loc sa bag mana intre curea si corp. Calca insa bine pe solduri si preia cum trebuie greutatea de pe umeri. E imens comparativ cu volumul corpului meu. E greu sa ma opresc la popasuri caci stiu cat de greu repornesc. Merg constant si incet. Ajung la primul izvor dupa 40 de minute. Beau un pic de apa. Merg mai departe. La al doilea izvor ajung dupa inca o ora. Fac o pauza mai mare sa si mananc un baton. De aici urmeaza cateva serpentine ce nu le sufar deloc. Ajung la bancuta de unde se vede cabana dupa inca o ora de la al doilea izvor. Aici ma lafai caci mai am cam o ora.
La ora 17:00 ajung la cabana. Adica la 5 ore de la plecarea din centrul Loferului. E bine !
Ma salut cu colegii de expeditie Oli, Mark si Tom, fratele lui Uli. Astia suntem de subteran anul asta. Marvin e si el prezent ca suport. Beau cu pofta o cola la halba de 1l si o cafea din partea casei, de bun venit. Baietii ma anunta ca se duc sa instaleze sistemul de comunicatie "Cave Link". Eu pot sa fac nimic caci am in spate peste 30 de ore de nesomn si un drum deosebit de "confortabil".
Ma trantesc pe un sezlong la soare si stau. Ma ocup cu statul si privitul spre peretele ce adaposteste intrarea in cavitatea in care imi voi petrece urmatoarele cinci zile. Primesc si o prajitura din partea casei. Gelu Sherpa e si el aici si imi iau de la el un nou pandantiv autentic din Nepal. Primesc bonus si o pietricica lucrata deosebit.
E asa bine cateodata sa nu faci nimic... .
Dormim intr-o camera din cabana, nefiind chiar full.
Duminica plecam dupa un mic dejun ca lumea. Imi las ce nu imi trebuie in camara cabanei si imi car restul cu rucsacul spre aven.
Intra Marvin, Mark si Tom primii. Eu cu Oli mai trandavim un pic la intrare. Apoi ne luam rams bun cerului albastru pentru cinci zile.
Primul put te aduce instant cu picioarele pe "subpamant" caci are 96 de metri, 10m diametru si doar trei fractionari. Iti revii imediat din contemplarea faptului ca vei sta izolat de orice cinci zile. Noi doi avem cinci banane si vom face cu schimbul la una din ele. Ne miscam bine si pe drum ne intalnim cu Marvin care se reintorcea spre suprafata caci el nu putea sa treaca mai departe de stramtoarea "blocului faraonic" de la - 202m. Doar intrase sa se lamureasca singur.
Ajungem in fostul bivuac de la -175m in patru ore. Facem o scurta pauza de un ceai cald la o spirtiera. Ne simtim super ok astfel ca bagam mai departe. Aici preiau a treia banana. E deosebit cu trei. Nu prea mai fac ce vreau, ci ce vor ele.
La "blocul faraonic" Oli ma pozeaza pe masura ce ma extrag.
Pe ultimul put raman singurel si sting lumina sa vad daca se zareste vreo tipenie de sub mine. Nimic, doar un ecou plapand ce aduce a voci umane. Cobor putul de 46 de metri spre prima sala a "Ruinelor" unde anul trecut mutasem bivuacul. Aici suntem la -380m si mult mai aprope de zonele de lucru.
Ma reinfiintez in "dormitorul" meu a carui pat a inceput sa se dezmembreze. Mai adaug cateva pietre la picioare ca sa il nivelez. Langa mine acum e Tom, fratele lui Uli. Oli si Mark dorm in "bucataria open space" din sala mare.
Prepar paste cu ce apuc in mana si incep sa curga litri de ceai. Stabilim trezirea la 8:00.
Dorm lemn, fara vise si aud cum sunt strigat. Deschid un ochi si realizez ca degeaba o fac. Trebuie sa si aprind ceva lumina. "Veioza" reprezentata de casca mea Edelrid Ultralight cu frontala Petzl Ultra Vario e langa "pat" pe un bloc cazut cine stie cand din "tavanul" dormitorului.
Eram ultimul care mai lenevea iar ceilalti erau deja la masa. Ma infig in punga cu ness-uri. Cred ca sunt peste 100 de plicuri de ness. Asta e bine. Gasesc si kilogramul de zahar si realizez ca pot sta linistit aici inca o saptamana.
Nu pot manca dimineata decat fortat si ma indop cu salam uscat si cascaval. Fac echipa cu Tom in a continua explorarea dincolo de Sala nr.3 a Ruinelor. Oli cu Mark se duc sa continue in putul enorm lasat neexplorat in 2015.
Sala 3 se afla dupa Sala 4. Ilogic, datorita unei erori de botez. Cand am gasit Sala 4 in 2015 impreuna cu Uli, am gresit si am botezat-o 4 cu toate ca nu exista nr.3. Acum, exista si nr.3, mai jos de 4. Aici nu mai fusesem. Explorase Petr cu Uli si cartase pana la un put cu apa. Ajuns in planseul Salii nr.3 gasesc continuarea in jos printre bolovani insa echiparea nu ma imbie asa ca bat instant doua gujoane. Coboram printre ruinele salii pana interceptam intrarea in putul cu apa. Pare adanc (3 secunde piatra) rau si ud. Hmm. Pai ia sa vedem ce e mai jos, dar nu pe put, ci printre bolovanii salii. Ajungem intr-o alta salita mai mica de unde nu gasesc nimic in jos. Tom imi arata un meandru lateral. Ma uit si ma catar in el. Meandrul debuseaza dupa doar sase metri intr-un put. De fapt, podeaua meandrului a colapsat si s-a prabusit intr-un spatiu destul de mare. Bucurie maxima pe noi. Avem put nou ! Bun asa, doar ca trebuie sa venim cu cartarea pana aici si sa o unim cu ce cartase Petr. Am pornit cartarea din finalul impenetrabil al fundului Salii 3 spre sus, apoi am conectat si meandrul. Ne intoarcem in bivuac cu vestea.
Ne reunim in jurum primusului MSR in care fierbe apa sa ne spunem unii altora ce am facut. Noi cu maretul meandru, ceilalti cu vestea ca au terminat 150 de metri de coarda !!! Aoleuuuu. Ala e putul puturilor. Oli imi descrie explorarea. Au incercat sa regrupeze din elasticitatea corzii pe o platforma dar nu au putut. Ce monstrozitate e in jos !
La ora 11:00 plecam din "drormitor".
Cobor cu Tom din nou tot pasajul pana la meandrul descoperit cu o zi inainte unde echipez o mana curenta ca la carte. Bat si capul de put si ma pregatesc sa cobor. In acelasi timp cartam cu distox-ul tot. Sub capul de put, coarda freaca asa ca rezolv cu o deviere problema si cobor. Prabusirea ia aspect de put dezvoltat pe o fisura. Blocuri prabusite peste tot. Ajung la o prispa si curat tot ce sta sa cada Bat inca o fractionare si aleg sa traversez spre ceea ce pare o sala decat sa ma duc in jos. Ajung intr-adevar la o noua sala, Sala nr. V ! Vine si Tom si cartam tot segmentul. Apoi ne plimbam prin noua sala ce are mai multe posibilitati de continuare: un put de 30 de metri (masurat cu distomatul), un nou meandru, o catarare spre o noua sala sau planseul salii aflat la cativa metri sub noi. Lasam cartarea in stand by fascinati de posibilitatile de explorare. O luam sistematic cu catararea spre noua sala. O saritoare pozitiva de 4 metri ce merge la liber apoi o alta descendenta ce trebuie echipata cu coarda. Ca sa nu taiem coarda degeaba, ma reintorc de unde intrasem in sala ca sa elimin problema cu ce e mai jos. Cobor pana ating podeaua putului prin care venisem. Continuarea e prin taras. Deci, pot taia coarda aici. Ma reintorc dupa ce dau cateva vize aici ca sa inchei aceasta parte, in Sala V. Echipam expeditiv coborarea in Sala VI unde se aude apa. Nu era altceva decat apa ce venea aici de pe putul de deasupra ramas neexplorat de anul trecut. Deci, reinterceptasem baza lui, fara sa il parcurgem. Cautam continuarea si din aceasta sala. E in jos spre E, coborand o noua saritoare de 4 metri intr-o noua sala, Sala VII. Nu asa mare, dar tot sala e. De aici galeria coteste la 90* si coboara pe plan inclinat pana intr-un meandru. Coboara Tom sa arunce o privire. Dupa 10 minute se reintoarce la baza planului inclinat si imi spune ca nu se opreste nicaieri meandrul asta. Ok, stai ca vin si eu. Mergem pe o diaclaza sinuoasa pana la o stramtoare de unde auzim apa. Evident sunt curios sa arunc un ochi. Tom se dezechilibreaza si pravaleste o piatra. Ecoul ne ridica parul in cap ! O fi asta colectorul mult visat ? Ma uit la ceas. E 18:00. Trebuia sa fim in bivuac la ora asta. Ceilalti se vor panica. Facem cale intoarsa cat de repede putem. Nu ne iese prea repede. Ajungem la 19:15 in contact audio cu baietii din Sala I, cat sa ii linistim ca suntem ok. Apoi, mai parcurgem inca 30 de minute pana sa ii si vedem. Ne scuzam insa se vede pe noi ca suntem fascinati. Ei, usor iritati ca nu aparuseram inca. Desfacem sticla de vin rosu frantuzesc si ne apucam sa povestim.
- Lucky bastards ! You explore the cave part while we fight with huge verticals.
Pai cam asa. Daca la ei totul s-a rezumat la mare si adanc, la noi s-a dovedit a fi pestera cu de toate. Si asta in aceeasi cavitate !
Pentru a doua zi clar trebuia sa cartam cat mai mult, gata cu explorarea. Si ceilalti urmau sa carteze si sperau sa nu termine si coarda asta fara sa atinga ceva de stat in picioare.
Ne retragem in "paturi" cu o stare anume. Nu o pot descrie caci oricum nu m-ar intelege decat cei ce au trait ceva asemanator. Nu e fericirea aia clasica, de bunastare, bani, masina smechera, casa cu etaj, e altceva. Mama Natura ne primea sa o descoperim. Inainte sa adorm imi dau seama ca sunt al naibii de emotionat. Eu traiesc pentru asta. Nu stiu cati din cei ce i-am scolit in ale speologiei au inteles ce inseamna alternativa la nimicia zilei de zi cu zi.
In fine, sa continui: Ca si anul trecut, in 2015, ma apuc sa contemplez "tavanul" dormitorului. Un bloc de cateva zeci de tone inclestat intre peretii diaclazei in care dormeam. Acum ma amuza. Cum ar fi sa il zugravesc cu ceva lavabila. Uite, aici pot pune si o masuta. Tom viseaza cu ochii deschisi si ma intreaba lucruri. Ii povestesc despre personalizarea echipamentului speo si utilitatea sacului de bivuac. Adevarul e ca era inconfortabil in afara sacului de dormit. 0,6*C nu conteaza cat te misti. Cand stai ii resimti. Statul in bivuac nu te intareste, ci din contra. Totul se umezeste iar de uscat sau incalzit lucruri o faci prin pierderea de caldura a propriului corp. In sac ajunsesem sa am de uscat, pe langa ciorapi, manusile de polar, submanusile speo, manusile speo, tableta, acumulatorii de la GoPro, PowerBench-ul si subcombinezonul. In somn ma loveam de cate vreun dispozitiv. Sacul nu mai tinea asa cald ca in prima zi. Nu se udase tare, caci am sac de bivuac dar imi slabise clar corpul. De mancat, mancam tone de carbohidrati, beam apa cu izotonic, caci cea care curge in Sala I provine din topirea ghetii din dolinele de la suprafata si nu are saruri. Cu toate astea, ne slabeau puterile vizibil sau mai bine spus "simtibil" Greu te mai ridicai din pat dimineata. Greu te echipai. Greu te urneai. Nu mai zic ce insemna sa iti faci nevoile in saci de plastic. Si asa mi-am raspuns si la intrebarea de ce an de an suntem doar 4 in astfel de expeditii... .
In ultima zi dedicata explorarii, a patra in bivuac, am stabilit ca ora de intoarcere ora 19:00. Vroiam sa cartez cat mai mult. Fara harta, sunt doar vorbe, amintiri si poze. Coboram pentru a treia oara in Sala V si pornesc echiparea saritorii ce conduce in Sala VI. Bat patru ancore mecanice Raumer inox de 8mm (gujoane) din care rezulta Cap de put -Mana Curenta - Cap de Put (CP-MC-CP). Apoi pornim spre putul ce se deschidea in podeaua salii spre S. Nu il cobor dar dau cu distomatul viza la -30m. De sus nu pare sa continue. Apoi, cobor printre blocuri spre fundul salii ca sa inchei drumuirea acesteia. O unesc cu cartarea din prima zi cand am coborat direct in "fundul de sac" al salii ce conducea la un taras. Il reinterceptez din partea cu putul de 30m si gata. Continuam spre meandrul ce duce spre V. Catara Tom la liber si monteaza coarda dupa un natural. Urc si eu si pornim in explorare, cu cartarea pe masura ce inaintam. Meandru in toata regula, cu coturi la 170*, nivele de eroziune si...cristale. Oau ! Mah, pestera asta e fabuloasa ! Ne oprim acolo unde meandrul se ingusteaza foarte mult dar nu se termina. Ii spun lui Tom sa scrie cu oja cu care marcam punctele de viza "last point 2016" ca sa stie cine o continua de unde sa se lege. Apoi, facem cale intoarsa in Sala V. Datorita faptului ca explorarea in meadnru poate continua, bat din nou o mana curenta pe patru ancore mecanice de 8mm. Acum e o banalitate sa urci sau sa cobori in meadnru din sala. Tai coarda si masor cat a ramas la mana. Aproximativ 40 de metri. O bag in banana si o suspend de capul mainii curente din sala. Sa fie la indemana pentru data viitoare.
E ultima noapte aici. Terminam ce a mai rams din vin si ma apuc sa prepar o mega bomba calorica din doua plicuri cu paste cu sos carbonara peste care arunc chiftelute, smantana, unt si trei plicuri de supa de rosii. Scurg zeama si mancam pe nerasuflate. Mai bagam si cascaval cu paine neagra.
Intre timp, povestim. Oli si Mark evident ca au terminat si coarda de 80 m adusa cu o zi inainte din "Piata Unirii". Au reusit sa "aterizeze" pe pamant inaintea unei sali imense. Au atins -662m !!! Asta e noua denivelare a Kreuzhohle, mai adanca cu 152 de metri fata de anul trecut. Eu cu Tom am topografiat 265m de galerii.
Ne bagam greu sa somn, sunt atatea lucruri de povestit. Dimineata urmeaza inventarul si un ultim mic dejun inainte de spalarea vaselor.
Adorm greu. Stau la povesti cu Tom. Apoi, stau la povesti in gand cu pestera asta. Ii multumesc ca mi-a oferit cele mai memorabile zile din viata mea. Si ii multumesc si Roxanei ca ma sprijina sa fac asta.
Joi dimineata incepem inventarul. Cum cei trei colegi ai mei aici sunt nemti, ii las in lumea lor cu inventarul. Eu strang cablul la CaveLink si propriile lucruri. Spal si cateva farfurii si fac ultimul ceai inainte de iesire. Umplem sticlele cu apa si le depozitam langa sacii cu vase.
Mark pleaca primul. Pe putul de 46 picteaza incet cu lumina traseul corzii spre exterior. Urmeaza Tom, Oli si eu.
Petrecem acelasi timp la urcare ca si la coborare, o constanta interesanta. La stramtoarea verticala dinaintea ultimul put, ne ajutam pe echipe cu bananele. Urca primul fara nimic si trage sus bananele. La baza putului mare nu ai cum sa ramai impasibil de volumul acestuia. Petreci in jur de 25 de minute sa il parcurgi cu doua banane. In lipsa de preocupare si pentru a trece timpul altfel in timpul rasucirii in gol, numar pedalele pana la fractionari:
-150 pana la prima fractionare;
-105 pana la a doua;
-49 pana la treia;
-14 pana la a patra;
-6 pana in capul de put.
Adica 324 de pedale ! Fitness, nu ?!
Drumul din bivuac pana afara a durat 6 ore si 30 minute cu cate doua banane de speolog.
Ies pe ultima geana de lumina. Colegii clar au mai apucat ceva soare. E ora 19:30. Ne imbratisam. Stati asa ca mai e drumul peste lespezile de calcar cu tot calabalacul. Ei isi mai lasa din lucruri aici ca sa care mai putin. Eu imi iau tot. Ajungem si la cabana unde nu mai conteaza decat sa o sun pe Roxana si sa beau o cola.
La ora 21:00 suntem in cabana. Cand ne vede Kati, cabaniera, ne spune ca putem face dus.
- It will be much better for your clients to do that !
Cabana era plina pana la refuz fapt pentru care vom dormi afara. Dar de data asta cu stele deasupra capului. Fiecare pe unde a apucat loc. Eu am dormit fara saltea si m-am trezit drept ca bradul. Ce mai conta, soarele ma mangaia pe fata. Mirosul cafelei proaspat preparata, aerul, albastrul cerului. Oau, nu mai dau cu capul in "noptiera" !
Echipamentul ce l-am folosit in subteran:
Casca Edelrid Ultralight Junior
Ecleraj pricipal PETZL Ultra Vario
Ecleraj secundar LedLenser H7
Subcombinezon MTDE Invernal
Combinezon Aventureze Verticale Holloch Confort
Ciorapi Lorpen TETA
Pantalon si Bluza "second skin" Wed'Ze Simple Warm
Cagula Arva fleece
Hanorac Vaude polartec 200
Geaca Synthetic lining 150 g/m2 Quechua Arpenaz 50
Vesta Synthetic lining 150 g/m2 Quechua Arpenaz 50
Manusi Comasec Multiplus 40
Submanusi Elasthane
Manusi polar Quechua Forclaz 20
Cizme EtcheSecurite Clark
Ham Aventure Verticale Muruck
Vesta Petzl torse
Blocator de pedala Petzl Ascension
Blocator de piept Edelrid Wind Up
Coborator PETZL stop
Lonje coarda Edelrid Eagle 9,8mm
Carabiniere de lonje Edelrid Guitar
Carabiniera coborator Petzl OK triact
Carabiniera de frana Kong keylock steel
Veriga rapida ham Peguet demirond 10mm zicral
Pedala Kevlar Cousin 5,5mm cu bucla de talpa din bucla Nylon 16 mm Petzl
Banane Steinberg Ovoidale
Carabiniere auxiliare Edelrid Pure
Sac de dormit Vaude Ice Peak Basic
Sac de bivuac Vaude Biwak I
Echipament de exterior:
Geaca Outhorn windproof
Pantaloni Quechua Forclaz 500
Tricouri bumbac 2 bucati
Tricou tehnic Quechua Tech Fresh 50
Sosete 3 perechi ciorapi treking (Lorpen & Salomon)
Bluza de corp Kalenji Kiprun Fit maneca lunga
Hanorac polar Quechua Forclaz 200
Manusi polar Quechua Forclaz 20
Buff Maraton Apuseni
Sapca Salomon XA CAP
Ghete Salomon Quest 4D
Rucsac Fjord Nansen Nanga Parbat
Caciula Edelrid Rope Beanie Light
Ochelari de soare Orao SG 500
Electronice:
Tableta Lenovo TAB2A7-10 Adam
Camera video GoPro Hero 3+ BE
Camera foto Sony DSC-TX 20
Power Bank Hama Pipe power pack 10400mah
Distomat DistoX 2 (leica X310 modificat cu clinometru si busola)
Cabluri USB si 1 incarcator 220V
No comments:
Post a Comment
Bine ai venit. Ia o gura de OXiGEN !