A blast from the past: Muntii Bucegi - Valea Cerbului de 1 decembrie 1995

 

Da, "tipul" ala din antet sunt eu...acum 26 de ani.

Devenise o traditie in gasca noastra Oxygene: 1 decembrie e la Omu, pe Cerb, pe Morar, pe Take Ionescu via Malaiesti, Omu sa fie doar.

Eram studenti si vai de noi. Echipamentul "autentic" de nimic, pioletii facuti de Bobi la I.M.G.B. (Intreprinderea de Masini Grele Bucuresti) aveau cam 4 Kg. Betele erau de schi, caci telescopicele deabia aparusera si costau jumatate de salariu. Parazapezile le trageam eu la masina Pfaff a bunicilor din diferite materiale, printre care fas sau blugi. Cortul marca Camping Urziceni model "Cerna" avea fundul dublat cu fas dublu impregnat cusut la aceeasi masina demna de muzeu. Fundul original al sau era o musama efectiv care la prima tura de iarna a inghetat si  cand am indreptat-o cu pioletul s-a rupt in bucati. Mai aveam ochelari de schi, Look si Baraffaldi, Aia Look ii luasem de noi, ceilalti ii aveam de pe vremea cand rupeam partiile atat la Cupa IPA, Drumarilor sau UGSR cat si la agrement. Cagula cu orificii "matisate" manual, confectionata dintr-o caciula in care am dat gauri in zona gurii si a ochilor. Pulovere de lana pe post de "fleece". 

 

Cele mai "tari" piese erau sacii de dormit vara la mare si cand era cald... . Eu aveam un Trigano, frantuzesc. Avea vreo 20 de ani de existenta. Dan avea un "Urziceni" roz cu flori. Restul, blugi, geaca si vesta din blugi. Ahhh, noroc cu pufoaicele ca nu am facut "pareza" in noptile iernilor de atunci. Manusi de piele si de schi din vatelina.Cu asta mergeam si nu ma cramponam de ideea ca "n-am".

Toate astea erau compensate din plin de dorinta de a descoperi muntele in straie albe. Asta era mai tare decat noptile geroase si lipsurile. Cartile lui Coman, Fritz Rudolf sau Nestor Urechea tineau loc de cursuri.

Cerbul il faceam ca la carte, gen expeditie. O zi de "aclimatizare" in Poiana Costilei la stana de acolo, stana ce a fost rasa complet acum trei ani. Ajungeam acolo in timp util sa savuram ultimele clipe de lumina naturala. Se insera la 16:00. Pierdeam vremea depanand planuri si povesti. Povesteam ce carti am mai citit. Nu aveam probleme ca nu e semnal sau ca nu putem posta ceva pe vreo retea. Ai nostri stiau doar ca ne vom intoarce in trei zile, seara.

In tura asta nu am dormit deloc la stana din Costila. Nu ca nu ne era somn, ci din cauza frigului. Aveam un termometru analogic ce se punea pe bordul masinilor. Am prins -17*C in Poiana Costilei in noaptea aia. Dupa ce am pus pe noi toate hainele ce le aveam si ne-am bagat in sacii aceia anemici de dormit, am luat primusul marca Thermogas intre picioare sa incalzesc gazul din butelie caci era doar Propan si ingheta. Primusul era tip baioneta cu cartus. Adica o data intepata butelia, trebuia sa ramana infipta in arzator pana se consuma. Nu o puteai detasa. Nu era neaparat o problema, caci volumul ansamblului era mic.

 

Ca sa revin, in noaptea aia nu am inchis un ochi niciunul din noi. La primele semne ale diminetii am tasnit afara sa ne bata un pic soarele, apoi am pornit spre Valea Cerbului.

Bineinteles ca nu mai fusese nimeni si trebuia spart tot drumul. Problema era cand zapada depasea cu mult genunchii si ajungeam efectiv sa plutin deasupra ei doar datorita rucsacului. 

 

Inaintam greu dar nu ne pasa. Aveam sase ore de lumina inainte si oricum ne impartisem drumul in doua, urmand sa facem bivuac undeva in circul glaciar 2. Aveam si locul "meu", langa un perete imediat ce poteca trece pe versantul Morarului. Inainte de ea e o saritoare. Cum in aparat trona un singur film foto de 36 de pozitii, turele respective nu erau insotite de o abundenta de imagini. In tura asta a fost o exceptie caci am carat doua camere: Un Zenit 122 cu obiectiv Helios fix de 58mm f1,2 si un "no name" - Remac cu distanta focala fixa, de 35 mm, cu optica "deosebita' formata dintr-un singura lentila convexa de plastic, practic un monoclu.. Asta mergea pe baterii si tragea singur filmul dupa prima declansare. Ma rog, trebuisa sa traga singur filmul, daca nu ingheta :). Il mai ajutam luand aparatul "la palmi".

O data trecuti de Poiana Vaii Cerbului am trecut la muncile de impins zapada cu schimbul. Aproape de primul luminis, au trecut de noi un cuplu. El si ea ! El in adidasi, ea in niste ghete. Restul, echipament de cabana si un rucsacel verde cu galben. "Fac si ei o plimbare pana in Poiana Priponului" imi zic. Am zis mersi ca aveam acum urme in fata. 

Ne-am oprit la topit zapada pentru o cafeluta. Nu ne grabeam niciunde, eram independenti. In Poiana Priponului incepem sa ne intrebam unde merg cei doi ce ne depasisera mai devreme... . Ne oprim la cateva poze si continuam sa urcam Priponul Vaii Cerbului. 

Era cam 14:00 ora si zapada era din ce in ce mai mare. Greu de impins si ne scufundam cu rucsacii. Urmele cuplului continuau.

- Mah, astia cred ca merg si ei la Omu, ii zic lui Dan.

- Asta e parerea lor, imi raspunde.

Fix inainte de saritoarea ce traverseaza firul vaii si te duce pe versantul Morarului ii gasim:. ea, statea pe vine, sa se incalzeasca chiar inainte de urcus. Hipotermia intrase in ea. El, "tarzan", sapa trepte cu mainile, sa urce mai departe. 

Strigam la ei daca sunt ok si intreb ce cred ca fac.

- Pai mergem la Omu, 4 ore scria pe panou.

Raman mut pentru moment. 

- In maxim o ora e intuneric iar aici e deabia jumatea traseului, ii spun. 

- Aoleu.

- Pai da, ai mai facut traseul macara vara ?

- Nu !

Bun asa! Pun pufoaica pe fata si il rog pe Dan sa urce inainte pana la platforma "noaastra" de cort. Intre timp le explic celor doi ca avem de toate la noi si ca va trebui sa ne inghesuim patru intr-un cort de doi. Ceai cald cat mai repede pentru ei si ne-om descurca cumva cu hainele si sacii. 

- Voi aveti cort la voi ? ma intreaba  baiatul

- Pai ce crezi ca caram in rucsaci ? Cartofi ? Cerbul nu il faci iarna in adidasi intr-o zi !

M-am abtinut cat am putut sa raman calm, imi veneau multe cuvinte sa-i spun inconstientului.

Bat urme bine de tot in urma lui Dan sub forma de trepte ca sa poata si ei urca. Nivelam platforma bine cu bocancii si ridicam micul nostru adapost. Mare noroc ca in tura asta aveam izoprene pentru prima data ! Noi, mergeam fara saltelute inainte, ca le consideram mofturi. Ne bagam toti in cort si pun un izopren catre intrare ca paravan. Celalalt izopren sub noi iar sacii i-am desfacut ca sa putem sa tinem piciorele toti patru in ei. Am dat drumul la primus si am inceput sa topim zapada. I-am descaltat pe "porumbei" si i-am pus sa-si maseze picioarele cu zapada. Fata nu isi simtea degetele de la picioare deasupra primusului. Am intrat usor in panica. I-am dat ciorapii mei de schimb. Aveam la mine si o folie de supravietuire si i-am pus sa stea sub ea deasupra primusului. Se facuse condens in cort dar se incalzisera cat de cat. A trebuit sa ma impun sa-si scoata si blugii. Nu eram la caterinca, gluma se terminase de mult. S-au conformat.

- O sa o tii in brate toata noaptea !

 

Am petrecut o a doua noapte de pomina in circul glaciar 2 din Valea Cerbului. Am povestit de zanele de aici, de traseele trecute si mai ales, de pregatirea unei ture pentru musafirii nostrii ad-hoc. Nu mai tin minte cum ii chema si nici nu are importanta. Nu le-am facut nici o poza, caci imi era jena. Apare doar rucsacelul lor intr-una din pozele de afara cu bivuacul nostru. L-am pus pe baiat sa imi promita ca le va povesti tuturor prietenilor sai ce prostie a facut si ca nu va uita noaptea aia. Sper sa fi invatat ceva atunci... .

Pentru ca show-ul sa fie complet, am ramas si fara singura bricheta pe care o aveam. Dan avea chibriturile ude fleasca si cadea fosforul de pe ele. Imi vine ideea sa incerc un scurtcicuit la blitzul extern pe care il caram cu mine. Daca faci masa intre plus si minus pe cablu cu bobina incarcata, face o scanteie. Scanteie facea, dar nu vroia sa aprinda primusul. Astfel ca am adormit refuzand sa cred ca ma voi trezi fara cafea. 

Am reusit sa dormim cateva ore chinuit. La primele semne de lumina, am desfacut o conserva sa mancam cu painea bocna. Apoi, ne-am imbracat musafirii si le-am urat drum bun inapoi spre Poiana Izvoarelor. 

Dan si cu mine am strans cu greu cortul caci se intepenisera bine cuiele si nu vroiam sa le rupem. Apoi, am pornit. Dan primul pe panta de zapada. A inceput un fel de scufundare cu randul in zapada. 

Ca sa nu mai disparem cu totul din cand in cand, am elaborat un nou tip de mers: de-a busilea pe coate si geninchi. Asa, suprafata era mai mare si nu ne mai duceam un metru in zapada. Chinul a durat pana am intrat in circul glaciar 3, ultimul. De aici zapada era beton, iar spre fata Morarului nici macar nu era multa caci o suflase bine vantul. Am inceput sa numaram pasii. Ne ardeau buzele dupa un fum de tigara. Soarele ne-a raspuns ca nu mai e mult. Am taiat prin serpentine scurte ultimul urcus. Am ajuns la statia meteo cu soarele in ochi. 

 

Tino ne-a deschis.

- Ce faceti nebunilor, imi era dor de oameni !

- Ai un foc ? au fosst primele noastre cuvinte.

De doua saptamani nu mai urcase nimeni aici si am fost primiti regeste. Am turnat in noi litrii de ceai si am reusit, in fine, sa dormim ca boierii dupa doua nopti de pomina. 

Dimineata m-am trezit cu noaptea in cap sa prind fenomenalul rasarit. Atmosfera asa curata nu exista decat iarna. Multe nu exista decat iarna. Iar prietenia cu Dan dupa o astfel de tura nici iarna nu o rupe.

Am coborat clasic pe Hornul Mare catre Malaiesti, apoi am dat mai departe pe Valea Glajariei pana la Diham. De aici, un ultim efort pana in Busteni de unde am revenit cu personalul de seara, exact cum le spusesem parintilor acasa.