Alergare din "memoria" muschilor la Semimaratonul Bucuresti 2016

A fost si editia asta (2016) a Maratonului International Bucuresti... . Cum ar fi fost sa nu fie datorita noului primar. Ar fi fost bine, mai aproape de esenta tare de pe aceste meleaguri...

Ma rog, bine ca a fost.

Neantrenat deloc, obosit dupa expeditia speologica din care tocmai ma intorsesem cu patru zile in urma, ma decid inconstient sa ma inscriu la semimaraton, la fata locului. Adica, cam 200 de lei m-a costat ilustra idee de a nu sta locului si a ma reface. Dadusem jos instant doua kilograme in sase zile. Sa mai zica cineva de reclame la cure de slabire. Recomand bivuac subteran minim patru nopti la 1*C si cat mai spre -500m in pamant ca sa te simti cat mai "confortabil". Adaugi trei saci speologici pe care trebuie sa ii deplasezi atat pe orizontala cat si pe verticala si garantat arzi intre 5000 si 6000 de calorii. In principiu, nu se simt. Cand ai insa 67 Kg si ajungi la 65Kg in doar sase zile, simti fiecare muschi ce a cedat grasime.

Deci, cam asa ma simteam eu cand m-am dus vineri sa ma inscriu in fata Casei Poporului la "sport expo" - cum ii spune zonei ce se amenajeaza de fiecare data cand se organizeaza o cursa de alergat.

Imi iau pachetul de concurs si ma plimb un pic prin zona in plina amenajare. Sper doar sa am vreme decenta, ceva nori.

Chibzuiesc un pic situatia. Alergasem ultima oara la Retezat Skyrace in iunie. Deci patru luni pauza. Oare o fi grav ? Tocmai mai exploram o versiune a organismului: memoria muschilor. Clar exista. Asa cum nu uiti mersul pe bicicleta, cum nu uiti sa inoti, sa schiezi etc. Deci, ce putea sa se intample in afara faptului ca putea sa mi se puna un carcel mai zdravan ?

Duminica plec cu Roxana spre startul cursei. An de an se strang mai multi alergatori. Asta e partea buna. Partea trista e ca nici dupa o gramada de editii atat ale maratonului din toamna cat si dupa cele ale semimaratonului din primavara, concetatenii metropolei numita Bucuresti nu au inteles nimic. Adica, ii deranjeaza in continuare ca se inchide circulatia pentru cateva ore (duminica !!!), incurajari de pe margine nu exista (cu mici exceptii) iar cei ce sunt pe trotuare arunca priviri incruntate deosebit de graitoare. Adica de ce alergi tu si el nu. Te crezi mai important ? De ce te-ar aplauda sau incuraja, castiga ceva ? In plus, trebuie sa ocoleasca ca sa traverseze sau sa astepte sa treaca marea masa de alergatori inainte de a o face. Si se vede pe fata lor ca nu le convine, nu trebuie sa spuna absolut nimic.

Traseul mi-a placut caci a fost "nou". Parca faza cu inconjuratul Parcului Izvor nu a fost ok, dar in rest chiar a fost o calatorie rapida pe Natiunile Unite, Splaiul Independentei, Kogalniceanu si Calea Victoriei.

La start am avut, recunosc, emotii. Chiar eram slabit. S-a plecat greu in spate, sectorul "E". Cred ca ia cam patru minute de la start. Am pornit bine, pe liniste, noul meu mp3 player SanDisk ClipJam tinandu-l inchis la start ca sa "feel the energy". Boc boc boc adidasii pe asfalt, ceva horcaieli de rigoare dar nimic special. Termin bucla data Parcului Izvor si implicit savurez "monumentalitatea" cladirilor Parlamentului si mizeria ce se ridica langa pentru a ne mantui. Intrat pe Splaiul Independentei simt ca pot grabi pasul un pic. 11km/h arata pedometrul. "mah ai innebunit ?" Nu, chiar ma simteam super ok.

Ca sa fac o paranteza, deosebirea deloc neglijabila la editia asta, a fost ca am plecat fara nici o borseta in care sa car ceva voluminos gen bidon, batoane etc. Adica complet dependent de punctele de hidratare si alimentare de pe traseu. Am avut doar un baton de gel de care m-am indragostit acum trei ani la Maratonul Apuseni, de la Nutrend. E o firma ceheasca de suplimente sportive si mie mi se potrivesc atat la gust cat si ca "impuls". Un tub mi-a ajuns toata cursa. Am rontait constant la el. Neavand nimic practic de carat, chiar a fost foarte confortabil. De altfel gelul l-am tinut in mana toata cursa iar mp3-ul cu telefonul au fost intr-o borseta plata de 5mm ce nici nu o simti, de la Kalenji. Clar merita sa merg doar asa pentru alergari de sub trei ore.

Pe Splai, corpul imi mareste fuleul. Temperez situatia, mai e o gramada. Intorc la 180* pe Cheiul Dambovitei la Unirii si poposesc cateva secunde in punctul de alimentare dinaintea Caii Victoriei. Merge bine treaba pe mica panta. Retinusem ca e mai lung de data asta pe Calea Victoriei traseul. De altfel, la retur, nici nu e identic, inconjuram Palatul Telefoanelor.

Reintrat in Splai, continui monotonia pasilor. Apar primele junghiuri, nimic grav, dar suficient sa mai reduc turatia. Fac dreapta pe Kogalniceanu - parte nou introdusa - si imi place schimbarea. De altfel nici nu mai fusesem de mult prin dreptul Facultatii de Drept. Traseul urca spre Universitate si implicit te solicita un pic mai mult rampa decat platul. La retur vad borna cu 14 Km si realizez ca ma doare un picior. Mda, cam atat a fost placut. Urmeaza lupta. Adica, numeri fiecare kilometru caci pe masura ce continui si te opui durerilor, acestea se amplifica. Km 15, km 16...incepe si celalalt picior sa scartaie. Incepe si creierul sa iti povesteasca despre "minunata idee" pe care ai avut-o. Lupti cu dururea si partea psihica. Ba mai trebuie sa si zambesti cand vezi cate vreun fotograf. De fapt, te-ai arunca direct in primul petec de iarba. Mai fac o alimentare scurta intr-un punct si realizez ca nu mai trebuie sa fac asta caci e si mai greu sa revin la alergat dupa o scurta oprire. Km 17..."uite mah podul de la Eroilor", haida cu pasii. Revind de la tarsaiala la alergare, ridic picioarele adica, nu le tarai. Viteza "apocaliptica" de 8 km/h.

Vine ultimul punct cu apa de pe Splai si realizez ca mai dau o tura Parcului Izvor in editia asta...ataaat ! Pe urcarea spre Hotelul Marriott am cam terminat si energia, complet. Gelul il lichidasem pe splai inainte de Piata Constitutiei. Mi-ar fi prins bine inca un tub, ceva, o bomboana. Ignor frustrarea si revin pe coborarea de pe strada Izvor ce ma duce spre ultimul plat. Cica accelerez sa realizez un sprint final. Ma rog, reusesc ceva ceva si termin.

Ca si concluzie, mi-a placut traseul, vezi lucruri diverse, exceptand cele doua ture date "Casei Poporului". Pentru straini e excelent ca si traseu de vizitare in timp scurt.

Aici e ce a masurat Sports Tracker pe al meu Lumia 550: 

Heart rate-ul e de la ceasul Kalenji CW 500 SD dotat cu centura cardio si pedometru.