Till my bones collapse

Dupa semimaratonul Bucuresti Raiffeisen 2016 din octombrie nu m-a mai lasat in pace ... Deloc. Intai cervicala, pana in preajma sarbatorilor de iarna. Ketonal zilnic, altfel nu intorceam capul si nu puteam dormi caci in somn te misti inconstient si nu controlezi pozitii. Apoi, in decurs de o saptamana a trecut cam in preajma sarbatorilor de iarna.
Anul acesta l-am inceput cu durere lombara. Practic se mutase durerea mai jos. Ma durea din ce in ce mai tare si imi afecta mersul, iar pe 31 ianuarie 2017 a aparut in ambele membre inferioare de m-a imobilizat instantaneu pentru doua zile intreagi. Ma deplasam prin casa tinandu-ma de mobila iar pana la un vecin am fost cu doua bastoane. M-am speriat ingrozitor ! Am sunat amicul ortoped ce ma luase in primire inca din noiembrie sa-l intreb cum e posibil asa ceva, deodata. Mi-a spus ca probabil am coloana afectata de mult timp si acum deplasarile au ajuns la nervi. De atunci am luat Ketonal Duo non stop pana in luna mai cand m-a mai lasat. Adica patru luni de Ketonal, in fiecare zi plus inca una dinainte, cand ma durea cervicala dar cu pauza intre cele doua "cure". Restul, diclofenacul sau Ibupofenul au fost frectie la picior de lemn. Pe langa alte geluri si unguente. Doar Ketonal-ul imi stergea grimasa de durere.

Astea-s din mine:

La cervicala rezultatul IRM spune protruzii si usoara artroza. "Trece" cu miscare constanta, stat departe de frig, umezeala, fara socuri in coloana si fara sa ridic greutati.
La lombara e mai "evoluata": anomalie de tranzitie lombo-sacrata cu sacralizare de L5, protruzie discala foraminala bilaterala L3-L4 cu contact nervos, protruzie discala circumferentiala L4-L5 cu contact nervos bilateral la L4.
Piece by piece s-au adunat rucsacii de peste 30 de kilograme, tarasurile prin galerii, noptile de bivuac. S-au adunat toate si graiesc in cor: gata !
Gata ce ? Adica nu mai cobor in pamant sa traiesc insasi esenta vietii: explorarea, nu o sa mai alerg ca sa pot sa imi mentin o conditie fizica si psihica buna, nu o sa mai zburd pe partie (practic doar schiul alpin, intr-o lume de offpiste), practic, nu o sa mai traiesc ?
Ba da, doar ca altfel. Mai greu si mai incet.
Am lasat maratoanele deoparte dupa "prestatia" de la semimaratonul Apuseni de anul acesta. Urmeaza sa vad cum stau cu deplasarea pe coarda intr-un aven domol. De schiat, abia la iarna.  Vreau sa ma reintorc in Trascau pentru trekking, sa vad cum imi iese.

Till I collapse !